Friday, December 29, 2006

in and out of wonderland

De ceva timp zilele, numele zilelor s-au transformat in numere. Azi nu e vineri, e 29. Iar ieri, pe 28, cand stateam pe la 21 in yellow si incercam sa-mi beau cafeaua de dimineata ceea ce n-am reusit sa fac pentru ca nu aveam atatia bani (ce fraza de Calistrat Hogas), asa, cand stateam eu asa nebandu-mi cafeaua binemeritata, plictisindu-ne, cineva a propus sa mergem in predeal. De ce in Predeal? Pt ca in Predeal exista un club. Am incercat sa ne rationalizam neplecarea prin intrebarea "In bucuresti nu sunt cluburi?". Raspunsul s-a dovedit a fi "Sunt cluburi dar nu sunt in Predeal". Asa ca la 23.30 pe 28 in vagonul 21 intram noi fara sperante mari sau haine groase. N-aveam locuri si ne-au incuiat in ultimul vagon cum ii incuiau pe negri in spatele autobuzului... sau nu-i incuiau?... Sau ne-au incuiat si catalogat drept clasa saraca, asa ca n-am stat in picioare ci in compartimentul de bagaje de 1 metru patrat unde pot intra oaresicum greu 4 persoane, dar 2 oricum stau bine.

In Predeal era zapada. Pana la glezne. Prognoza meteo pe mobil zicea "In general frumos. Ceata extins". Nu stiu ce e "ceata extins", dar sunt destul de sigur ca n-a fost asa ceva. Despre in general frumos, da, a fost in general frumos. Fumul din club avea miros de narghilea de mere. Doar ca mult mai inecator. Am facut ce-am venit sa facem si la 4 pe 29 am mers 500m pana la Gara unde am aflat ca sunt doar 140 de km de la Predeal pana la Bucuresti ceea ce inseamna doar vreo 100 de ore de mers pe jos. La 4.30 eram singuri oameni in Personal. Dar conform biletelor eram singurul om, pentru ca eram cu totii "Pers. #0001".

Pe la 7 in Personalul care a oprit 30 de minute la Ploiesti, dupa vreo 2 ore de testat capacitatile noastre admirabile de mici contorsionisti pe care trebuia sa le punem in aplicare ca sa dormim 4 oameni intr-un compartiment din-ala, in timp ce eram pe cale sa adormim, pe hol trece un copil cu un miel. Problema aici e ca mielul nu era mort, behaia si avea o minitalanga potrivita pentru minioaia care e. Si intrebarea care se impune aici este, noi nu avem voie sa fumam in tren, dar ei au voie cu oi vii in tren? Si daca oile pot sa fumeze eu ma fut in el de CFR.

Thursday, December 28, 2006

moise 8:18

Astazi la ora 4.56 AM m-am gasit pe strazi cautand red bull. Am gasit intr-un final, intr-o statie de autobuz, un magazin din-ala mic in care dormea o femeie a carei pozitie nu am reusit s-o deslusesc pentru ca dupa cele 5 minute de batut in geam, s-a trezit, dar ceea ce parea a fi capul ei, cand s-a miscat ca sa ma injure, s-au dovedit a fi picioarele ei. Oricum, nu asta e problema. Pe strazi semafoarele inca mergeau, insa oameni si caini nicaieri. Soarele nici nu-si imagina sa apara prea curand. Singurul om de pe strada era un barbat care statea in fata unui magazin si se scobea in nas. Umanitatea e damnata.

Monday, December 25, 2006

santa stan

Pai singurul mos craciun pe care l-am vazut eu anul asta era in romana si-si scotea bani pe card de la raiffeisen de-acolo. Pesemne ca a ramas fara bani de cadouri. Si dupa aia oricum a intrat in banca si a inceput sa zica Ho Ho Ho. Probabil ca spargea banca.




Saturday, December 23, 2006

problema cu saptamana si eufemismele

Saptamana incepe din pacate cu ziua de luni.
Ziua de luni e cea mai agasanta si insistenta decat toate. Pe langa faptul ca te pune sa incepi din nou ceva ce tocmai ai terminat, tipa la tine, mai ales daca ploua afara, sa iesi dracu afara din casa si sa faci dracu ceva cu viata ta. Dar oricum orice-ai face Lunea nu e fericita. E o tarfa etern nerecunoscatoare. Te culci cu remuscari ca Lunea avea dreptate si ea isi termina inca o zi de teroare cu succes.

Ziua de marti e un eufemism al zilei de luni. Vine cu un alt nume dar nu face decat sa vina la tine cu o autentica dezamagire de faptul ca n-ai facut absolut nimic luni, nu? Renunta sa te agaseze si sa te impinga sa faci ceva, se multumeste sa-ti reproseze si sa te dispretuiasca in liniste. Esti oribil.

Ziua de miercuri e, poate, cea mai grea dintre zilele saptamanii. Bine, Lunea e o tarfa si Martea nu face decat sa te urasca tacit, dar Miercuri e o zi de cumpana. Esti la mijlocul saptamanii si uite-te la tine, ce dracu faci? Esti prins la mijloc fara nici un alt drum laturalnic care sa te scape. Esti in mijlocul desertului. E prea tarziu ca s-o iei inapoi pentru ca asa n-ai facut nimic decat sa irosesti niste zile, chestie pentru care Martea viitoare o sa te futa groaznic, asa ca nu poti decat sa astepti sa se faca joi ca sa poti sa mergi inainte cu viata ta, aia care e. Miercuri astepti, descumpanit, sa se scurga pentru ca luni si marti chiar n-ai facut nimic, nu?

Joia e inceputul sfarsitului. Joia e cea mai benevolenta si ingaduitoare dintre zile, iti zice ca e ok, nu-i nimic, chiar daca ai irosit trei zile, mai ai un pic si termini si dupa aia mai ai o sansa, e ok, e chiar ok, nu-ti face griji. Joi poti sa incepi demersurile pentru a termina o saptamana de cacat in care chiar n-ai facut nimic.

Vineri. Pai vineri celebrezi supravietuirea inca unei saptamani la fel de cruda ca intotdeauna, poti sa te uiti inapoi si sa le arati muie restul zilelor si sa fugi, ca un tigan mic, pentru ca oricum n-au cum sa te prinda si ce sa-ti faca. Poti sa le zici "you're wrong, du-te dracu" si sa fii perfect ok, plus ca in seara asta trebuie sa te duci undeva, nu? Sau chiar daca nu, ai triumfat asupra unei saptamani, asta trebuie sa insemne ceva, nu?

Ziua de sambata vrea si ea, la fel ca Lunea, ceva de la tine. Dar e mai mult un prieten care te invita la o bere, nu e maica-ta care sa te bata la cap. Sambata iti sugereaza sa iesi si tu un pic, sa socializezi, ca, dracu, vine luni si dupa aia ce dracu faci? Ai pus-o.

Duminica este indubitabil cea mai buna zi din saptamana. Orice faci, oricare-ar fi circumstantele, poti sa te simti absolut perfect facand absolut nimic sau orice. Nu conteaza, pentru ca duminica nu vrea nimeni nimic de la tine, toata lumea intelege ca tocmai te-ai luptat cu o saptamana nenorocita, deci meriti putin timp pentru tine, orice-ai face cu el.

Sigur, asa stau lucrurile in mod normal, dar situatia se schimba radical cand esti intr-o vacanta, de exemplu. Toate zilele sunt Duminica cu o garnitura de sambata. Toate zilele in afara de sambata. Sambata devine cea mai nenorocita zi in situatia asta, pentru ca in timpul saptamanii te simti minunat pentru ca, la dracu, pentru tine e Duminica si nu vrea nimeni nimic de la tine pe cand un amarat, saracul, trebuie sa se confrunte cu Lunea. In schimb, Sambata, nu mai esti cu absolut nimic special. Nimeni nu se mai confrunta cu mai nimic, esti la acelasi nivel cu toata lumea, nu prea mai e trafic, nu mai e urgenta pe care puteai s-o contemplezi cu o condescendenta moale de care doar tu, atunci, erai capabil. Esti cam mediocru.

Si problema cu eufemismele e ca azi, sambata, intre ora 5 si 7 AM, eu nu reuseam sa-mi amintesc daca eufemismele sunt epifanii, emfaze, superlative sau auto... ceva. Ei bine, nu, sunt eufemisme.

Wednesday, December 20, 2006

playlist 101 #001

mi-a venit ideea sa fac o data pe saptamana sau o data la doua saptamani sau cand am
chef un best of lyrics din playlistul curent. Here goes

For a loser, no one can touch him
Hes out slipping through jesus hands
-amc

i'm shaking awful,
i'm shaking, asshole
and where's the remote?

si

christmas time is coming
and over approaching
we've been drinking, pardon

si

well i like to think i'm the mess you'd wear with pride
like some empty dress on the bed you laid out for tonight
maybe i'll tell you sometime.
---

C'mon let's waste another thousand years
Sitting around your kitchen table
-tot amc

And I hope that you die
And your death'll come soon
I will follow your casket
In the pale afternoon
And I'll watch while you're lowered
Down to your deathbed
And I'll stand o'er your grave
'Til I'm sure that you're dead
- dylan

So here's hoping I will not drown
Or paralyze in light
And godsend I don't want to go
To the seal's watershed
- antony & the j

the end is not near
it's here

Tuesday, December 19, 2006

problema cu muzica instrumentala

Mi-a ramas in cap o melodie clasica imbinata cu alte lucruri dar care e, oricum, 
doar instrumentala, care suna grandios dar care-mi macina creierii pt ca habar n-am de unde s-o iau. Si nu e de parca pot sa caut versurile pe net sau s-o fredonez cuiva.
Dar oricum, hai ca incerc, melodia suna cam asa:

aaa aaaaaaa mmmm aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa mmmmmmm

deci? 

clisee si tigari in pepsi

ziua de azi a inceput glorios la ora 8 cu un vomitat pe strada cand incercam sa ajung la primaria sectorului doi unde n-am ajuns, evident, pentru c-am vomat pe strada, unde trebuia sa merg la un debate care s-a dovedit a fi cu niste retardati care habar n-aveau ce-ii ala debate. Asa ca am facut cale intoarsa si am venit acasa si am mai dormit 9 ore. Dupa cele 9 ore de somn cat se poate de obositor, abia urnit din pat primesc un telefon ca reunirea echipei de debate care a
pierdut apoteotic in finala pe sistemul romanesc "hmm le- am dat doua victorii, hai sa dam o victorie si altcuiva". Reuniunea se tinea in irish pub pe la ora 5 si eu trebuia sa ajung de la gara de nord la unirea.

Deci ma cac in el de bucuresti c-am facut o ora pana acolo si de fapt nu pana acolo ca pe la piata natiunilor unite am renuntat si am luat-o pe jos. Cu capul tipand disperat ca vrea sa crape dau un telefon la minunata ora de 17.39 sa aflu ca nu exista o reuniune la irish pub si ca am stat absolut degeaba 1 ora experimentand traficul cacatului de bucuresti pe frigul si in starea post-somn-post-vomat. Asa ca ajung acasa intr-un final si ma proptesc in pat unde vad Finding Forrester care nu e decat o adunatura de clisee cu baiatu negru din ghetou care-i, vezi, vai, un geniu, pisa-m-as pe el.
A se observa ortografierea impecabila a injuraturilor. Si pt ca n-am reusit sa ma misc din pat am vazut si Cursed care stiam ca e un cacat dar era Christina Ricci deci speram,normal, macar la un decolteu generos ca de altceva nici nu incapea vorba, speram ca se transforma domnisoara Ricii in varcolac si-o vedem si vedem cum i se transforma sanii-n coaste tipand la luna, da' domnisoara ricii nu s-a transformat in nimic altceva decat intr-o toapa enervanta, nu c-as fi fost intr-o stare in care sa pot fi enervat, dar am putut fi un pic iritat de faptul ca in loc sa vad decolteuri am vazut niste varcolaci penibili si anorexici care aratau ca ursuletii din Return of the Jedi dupa 60 minutes on speed. Mai cu seama ca am vazut si primii varcolaci care arata muie.

Si n-am ajuns decat sa stau la cacatu de calculator asteptand sa treaca cacatu de timp care acum a ajuns la ora de cacat de 4.10 AM si asteptand aceste cacaturi am luat o gura dintr-un pepsi in care zaceau doua mucuri de tigara.

 

Friday, December 15, 2006

accepted !


Peisajul din poza e cu niste pusti care transcend betia (sau nu) dupa ce si-au facut propriul lor colegiu in Accepted din 2006. Chestia misto cu filmul asta e ca nu e numai pentru cinefilii de duminica si fanii american pie si a se sublinia NUMAI (l-as sublinia daca as sti cum). Pt ca daca te uiti la filmul asta prin prisma americii in care daca intr-un orasel din statul Ohio, cred, sau oricum, daca intr-un orasel al carui nume e redundant dintr-un stat al carui nume l-am uitat, detonezi un focos nuclear primesti amenda 500$. 
Si daca te prind cu posesie de focos nuclear iei 200$ amenda.
Si iranienii au probleme cu focoasele nucleare. In fine, daca privesti filmul prin prisma asta,sigur, nu e decat un alt teen movie de cacat facut de un individ pe nume Steve Pink. Daca-i dai o sansa filmului (ceea ce ma mir c-am facut) o sa vezi ca pe undeva incearca sa fie inteligent* si pe undeva chiar reuseste. Ideea e ca, daca-i dai sansa asta, poti sa-l iei ca pe un STICK IT TO THE MAN sordid din start (scriu asta 
si mie frica ca ofer cam multe merite filmuletului astuia, poate 
aveam eu chef sa stick it to the man - intrun sens pur politicpunk). 
O fantezie complet irealizabila in lumea reala, nu in america, 
pt ca in america se joaca cu focoase nucleare si judecatorii se masturbeaza in salile de judecata (true story), dar asta e una dintre cele mai frumoase lucruri la cinema: vedem chestii irealizabile.  Problema e ca producatorii si, ma rog, echipa, s-au cacat pe ei si n-au avut curajul sa duca chestia asta pana la capat asa ca au lasat si partea American Pie-ish.

Oricum, ideea e ca intr-o mare plina de pahare pe jumatate goale care-i teen-movie-ul hollywoodian de azi, asta m-a binedispus si pare pe jumatate plin si asta-i tot ce conteaza.

* - inteligent... hmm... poate-s un pic prea generos.

Thursday, December 14, 2006

Hai

Da, hai, ca m-am gandit prea mult daca sa-mi fac un blog sau nu asa ca am decis ca o sa-mi fac pentru ca probabil va fi un experiment interesant. Pentru mine.

O sa-mi exorcizez aici, cel mai probabil, toate angoasele, nevrozele si paranoizarile cotidiene si, poate, dar probabil mai rar, chestii misto si chestii care ma amuza intr-o zi, in principiu. Probabil muzici si filme mai putin, decat daca respectivele m-au impresionat cat cuprinde. Sau habar n-am. Asta ar fi un fel de intro. Asa deci.
Atat

PS Jegu asta e retardat, imi formateaza textul total aiurea o silaba intr-o parte una in alta parte.

 

Free Blog Counter