porumbei, orbi si cozi

Azi a trebuit sa stau la coada ca sa merg. Credeam ca pana acum stiu majoritatea cozilor care se pot forma si in ce circumstante, dar pana acum nu cred ca am stat, chiar, la coada ca sa merg inainte. Si mergand in coada am trecut pe langa un tip din brasov/hunedoara/targu mures pe care l-am cunoscut odata si care n-avea ce sa caute in bucuresti si ma gandesc ca daca sansele sa te intalnesti cu oameni cunoscuti pe strazile bucurestiului sunt mici, care sunt sansele sa te intalnesti cu oameni cunoscuti din alte orase pe strazile bucurestiului. Pesemne ca foarte mici.

Azi am facut misto de un copil orb si ma simt foarte vinovat. Nu stiam ca e orb, credeam ca-i prost. Bine, el nu m-a auzit, desi nu stii niciodata cu oamenii astia orbi cand te aud si cand nu. Ma gandesc ca exista, in domeniul parului, taramuri stilistice neatinse de nimeni pana acum pentru ca daca orbii, sau oamenii care nu vad, sau oamenii fara capacitati vizuale, sau care dracu o fi termenul politically correct pentru ei zilele astea, nu au nevoie de ochi, atunci pot sa aiba par peste ochi, cum are rasa aia de caini draguta. Si nu am vazut niciodata un orb cu par peste ochi, ca lumea. Sa arate ca fetele din horrourile asiatice. Ma intreb cand o sa incerce cineva si chestia asta.

Si ma rog, apropo de imbecilii care au tot fost la stiri si prin ziare care bateau pisica aia, marturisesc ca si eu cand eram mic am tras cu un cornet cu bold intr-un porumbel (sau mai multi) si a(u) murit. Acum ma simt destul de vinovat, dar eram foarte prost pe vremea aia. Si foarte mic. Si specialistii spun ca chestia cu violenta fata de pisici la copii e o chestie de sexualitate. Parerea mea e ca sunt niste retardati (copiii).

Freeze

stomach in, chest out

Azi e luni si m-am trezit la 6.30 dimineata si inca sunt functional. Nu stiu exact cum reusesc sa ascult in fiecare luni pulp - monday morning, e ceva complet nepremeditat, insa se intampla aproape in fiecare luni. Bine, ce-i drept, nu m-am trezit la 6.30. Ceasul era pus la 6.30 da' cand a inceput sa sune alarma eu am visat ca unii imi canta in concert soneria aia nenorocita. Drept care m-am trezit abia pe la al doilea snooze, pe la 6.45. Si in timp record, fara nici macar sa ma grabesc, la 6.54 eram afara din casa.

La 7.20 eram la Coltea la spital unde nu stiu exact ce cautam pentru ca stiam exact ce-o sa-mi zica doctorul ala. Si asta mi-am dat seama abia cand am ajuns in cabinet. Bine, m-am intalnit cu doua prietene acolo care se operau de apendicita, deci it's all good. Ce zic toti doctorii e ca, pentru a scapa de toate cacaturile pe care le am la stomac, tre sa ma las de fumat, de baut, de mancat jdemii de chestii, de mancat jdemii de chestii cu grasimi si eu am auzit toate chestiile astea de jdemii de ori. Speram ca doctorul asta o sa-mi zica "Nu! Fumeaza! E bine pentru stomac". Ei bine, nu. Drept care trebuie acum sa ma las de fumat, in ciuda faptului ca fumez in timp ce scriu chestiile astea. Intai o sa incerc metoda mea de lasat, o sa fumez doar cand scriu, pentru ca asa m-am obisnuit, ceea ce inseamna ca probabil voi scrie mai mult. Si doamna doctor si-a dat seama de grupa mea de sange doar uitandu-se la mine dupa ce mi-am dat bluza jos, ceea ce mi s-a parut destul de spectaculos.

Dar in orice caz, dupa 4 ore petrecute pe holurile spitalului Coltea am ajuns la urmatoarea concluzie: oamenii care arata bine nu sunt bolnavi sau oamenii aratosi bolnavi nu vin in Coltea. Toate femeile paciente erau odioase si cand am ajuns la concluzia asta am inceput sa ma uit si la barbati ca m-am gandit ca nu se poate, poate doar femeile frumoase nu se imbolnavesc, da' aparent nici barbatii care arata decent nu se imbolnavesc. Toti pacientii erau urati, prosti, tarani. Nu stiu daca intai devii pacient si dupa aia urat, sau esti urat si deci esti pacient, dar eu clar nu-s intr-o situatie buna. In schimb, erau niste doctorite absolut superbe si niste studente la medicina si mai si. Deci doctorii arata bine, ceea ce mi se pare usor paradoxal.

Pana am terminat eu cu Coltea, se terminasera orele la scoala drept care m-am dus la dentist. Sunt o galeata de distractie. Si eu merg cu castile la dentist, niste casti de marime medie-mare, si mergand pe strada si ascultand Evidence al lui Marilyn Manson am impacientat o babuta din fata mea care s-a uitat de cateva ori in spate la mine si a decis ca nu e bine si s-a oprit si se uita in vitrina unui magazin inchis pana am trecut de ea si dupa aia si-a continuat drumul. In spatele meu.

Sunt de-a dreptul infricosator.

stuff

Am inceput scoala drept care acum presupun ca am o oaresicare ordine in viata. In ciuda faptului ca am facut doar vreo 5 ore saptamana asta, ca profesorii habar n-am pe unde sunt, si in rest am stat degeaba pe la liceu, sentimentu de inceput scoala e foarte acolo. Adica acum sunt ocupat. Dupa 3 luni de absolut stat degeaba, acum sunt gen "unde te duci? - la liceu" "maine am treaba" "maine ma trezesc de dimineata" lucruri de vazut & facut, in ciuda faptului ca nu fac nimic la scoala. E un sentiment de care-mi va fi scarba peste 10 zile da' deocamdata il savurez. Si o sa ma apuc si de scris pentru 1519 deci trebuie sa vad rahaturile care sunt acum la cinema. Si daca ma gandesc de fapt le-am vazut deja. Nu stiu cum.

Si am inceput sa ma uit la Prison Break la cat s-a vorbit despre el m-am urnit si eu si l-am downloadat. Mi se pare cel mai brain dead dintre toata gama asta noua de seriale. Si Dominic Purcel are cea mai lata fatza din istoria fetzelor late. Daca l-as vedea pe wide screen as intra in soc. Si tipu e cam de cacat asa, da' celalalt tip e misto. Serialul e catchy, chiar daca e imbecil, adica nu fac un efort ca sa-l vad, cum faceam cu heroes sau altele. Si cred ca dupa Daniel Johnston am dat un pic in sindromu stendhal, si de-asta n-am mai scris. Sau asa imi place mie sa cred.

quickie

Haute Tension - E primul film (cred) care l-am vazut in varianta "English Dubbed Hybrid Version" care practic inseamna ca e dublat in mod samavolnic. Intr-o scena zice shit intr-alta se zice merde. Nici nu pot sa incep sa inteleg rostul acestei chestii deci nici nu voi incerca. In rest, un horror destul de dragut, care nu-si face tensiunea numai din sunete asa cum fac majoritatea in ziua de azi, da' am fost usor dezamagit de twist-ul care intelesesem ca e foarte bun si nu stiu ce. E cam banal si previzibil. Da' in rest foarte misto.

Spun - Ceva intre Crank si Requiem for a Dream cu umor imprumutat de la Wes Anderson si regie imprumutata pe alocuri de la Tony Scott, uneori x2, de multe ori on/off si toate chestiile astea imbinate dau un film dement. Mickey Rourke este la fel de cool ca intotdeauna si e o faza superba unde intr-un trip de-al lui Schwartzman, Rourke tine un discurs cu un steag american in spate care se termina apoteotic cu "Ask not what the pussy can do for you, but what you can do for the pussy".

Man About Town - Am avut o mare dilema daca merita sa vad un film cu Ben Affleck ca sa vad un film cu Rebbeca Romijn. Pe undeva a meritat, desi filmul asta e pur si simplu inutil. E foarte foarte foarte degeaba. Rebbeca Romijn e foarte buna, insa.

Lost and Delirious - Asta e un film despre o scoala - internat - numai cu fete (dar nu fete catolice) unde pesemne ca viata e grea. E un film scris prost si jucat prost facut de o imbecila care are impresia ca durerea se tipa. Si e cu Mischa Barton cand era ea mai micuta, dar la fel de urata si enervanta. Si joaca si prost. Bine, da' toti joaca prost aici. In afara de fata din poza, Jessica Pare, care e foarte buna. E o combinatie intre liv tyler (fatza) si Eva Green (sanii) ceea ce e tot ce ne-am putea dori de la umanitate. Si-n plus, filmu asta are cred cea mai proasta muzica pe care am auzit-o intr-un film in ultimu timp. E o chestie gen the young and the restless, drept care n-am rezistat sa ma uit la tot filmu cap coada, am scrolat pe unde a trebuit, da' chiar e insuportabil.

the devil and daniel johnston

Alt documentar cu muzicieni nu foarte sanatosi. Asta are o abordare fix opusa lui "You're gonna miss me", ceea ce e minunat. Daniel Johnston e privit cu o admiratie autentica, nu e impuns cu batu sa vada cum reactioneaza nebunu. Ba regizoru e chiar un pic timid cu interviurile cu el, sunt foarte putine, cu el in prezent, in rest foloseste foarte mult casetele pe care si le tot inregistra el care erau un soi de jurnal audio. Oricum, Daniel Johnston este unul dintre cei mai underrated genii in materie de muzica. Uneori nu canta foarte bine, da' ce scrie, in materie de muzica si versuri e monumental. Si si cand canta bine te pui in genunchi si zici multumesc Daniel Johnston. Tipu nu a facut niciodata vreun efort in a-si face marketing, minus o vizita la o emisiune MTV unde a aparut pur si simplu, cand lumea inca nu stia de el. Si dupa aia casetele lui au circulat din mana-n mana. Si dupa aia a inceput Kurt Cobain sa poarte tricou cu Hi How Are You si etc. a capatat o oaresicare notorietate in business, da' niciodata mainstream. Si prin 2004 s-a facut un cover album dupa piesele lui numit The Late Great Daniel Johnston si Tom Waits are o interpretare foarte... cabaret-psihedelica, asa. E o poveste foarte cinematografica, asta a lui, incepand cu dragostea vietii lui cu care n-a fost niciodata si terminandu-se cu internarile lui repetate in spital. Si ma bucur foarte tare ca s-a facut un film bun despre el.

Death Scream
Having dreams about you
I want to scream about you
I’m having dreams about you
I want to scream about you

Everything you’ve done
You were the girl who seemed to own the world
Everything was about you

I took a chance to call you my own
I didn’t know a thing about you
I though you could love
What a fool I was

It was going on
I was just singing my songs
There was something mad about you

I took it wrong
You liked my song
Why couldn’t I have you

A crazy dream you done me wrong
You left me long
I couldn’t stand a chance with out you
You said that love was dead and in my head
I just couldn’t believe it

And on the phone you said
You never knew me at all
You never knew me at all

I thought there was love
What a fool I was

And everything was in hyper-jinx
Just like an old time movie

You don’t understand
Can’t comprehend

I guess it doesn’t really matter
And every dream a nightmare
And nothing really matters

I thought I was Loved
What a fool I was

Having dreams about you
Having dreams about you
Having dreams about you
Having dreams about you

limba lui shakespeare

si traducerile in limba autohtona

incepem cu clasicul "everyone knows the sock rule" - "toata lumea stie ca sosetele domnesc" - primatv

asshole - gauristo - pc-u meu

"i thought you were gonna knee me in the nuts" - credeam ca o sa ma pui in genunchi pe coji de nuci - hbo

a bad start

am avut un inceput de saptamana absolut infect. cu niste complicatii la dentist care mi-au futut complet ziua de azi, dar pe de alta parte am descoperit noi intensitati ale durerii de dinti. Bine, nici nu-mi mai amintesc ce-am vazut asa ca o sa scriu despre alea pe care le tin minte.

Club Dread - un pseudohorror al lui Jay Chanrknadejsahar, ete cacat. Sa-si mai scurteze din nume sau sa nu mai fie indian. Oricum, e tipu care a facut Beerfest si are un umor destul de atipic, e undeva intre scary movie si zoolander, dar cu mult bun gust si mult bun simt. Deci toate bune. El se tot joaca cele mai imbecile personaje din filmele lui. Poate pentru ca are o moaca de imbecil. Dar face filme foarte distractive. Un foarte foarte nice touch la sfarsit cand moare Juan, baiatu care a fost la inchisoare pentru sex cu o capra, pesemne ca dupa ce a vazut What is sodomy din filmu lu woody allen, asa, cand e el in apa si 2 tipe in barca, in timp ce moare, foarte titanic-esque, zice "maybe... one last kiss" si gagica-sa da, sigur, da' tipu zice "no, i meant you two kiss". Foarte frumos

This Film Is Not Yet Rated - Da, pai ce scriam eu acolo in nuditate vs gore. Filmu asta e despre cat de imbecila e comisia MPAA, condusa de imbecili, pe o idee imbecila si fascista, o mare pata neagra pe america pe care majoritatea o omit, o institutie de cenzura absolut aberanta. Si se dau tot felul de exemple in sensu asta, cum in boys don't cry n-au nici o problema cu toate bataile pe care si le ia Hillary Skank, sau ca e impuscata-n cap, in schimb au mari probleme cu faptu ca chloe sevigny are orgasm. Si ma rog, un exemplu perfect viabil, pe care dupa aia il urmeaza cu tot felul de chestii feministe (in interviu cu lesbiana care a facut filmu) gen aia care sunt speriati de "female pleasure". O fi, n-o fi, nu e deloc relevant.

Si chestia asta e atat de transparenta ca nu stiu ce cacat le-a luat atata timp sa faca un film despre ea in natiunea aia de imbecili. Adica o mana de cica "average parents" decid ei ce sa se taie si ce nu in niste filme de alde kubrick, waters etc. - ca nimeni nu vrea rating nc-17 ca dupa aia e pa pa marketing drept care editeaza dupa voia comisiei ca sa primeasca R. Mai toti. Da' comisia asta e o marsavie din-aia gen tiganu mic care vine injura scuipa si fuge. Daca handicapatii de americani ii lasa sa scape cu cacaturi d-astea atunci na, si-o merita. Da' ma deranjeaza mai ales ipocrizia asta cu average parent care-si protejeaza copii - ca in spatele chestiei asteia se ascund, ca sunt gen sfaturi pentru parinti. Parinti ai caror copii pesemne ca stiu ce-i aia dirty sanchez si felching da' sa nu cumva sa vada un san pe ecran ca o sa creasca mari si o sa se duca la Columbine si o sa faca un big big orgy. Ce frumos ar fi fost daca baiatu de la Columbine in loc sa se duca sa impuste oameni s-ar fi dus sa faca sex (de comun acord, bien sur) cu toate fetele de acolo. Ei bine, intr-o societate altfel lipsita de scarne gen MPAA (care functioneaza sub anonimat, sunt gen CIA), ideea n-ar mai fi asa aberanta. Avem nevoie de o mica invazie de hipioti sa mai echilibreze balanta. Sau daca Mario Bava n-ar fi fost mort, saracu, sa se duca sa le zica dracu cum se face chestia asta.

ceva filme

State Of Grace - de la care ma asteptam multe pentru ca era Gary Oldman si Ed Harris, John Turturro si Sean Penn si muzica lui Morricone, dar m-am asteptat degeaba pt ca filmul e slab si foarte lung. E vorba despre un tip care se infiltreaza intr-un soi de mafie irlandeza din new york care de fapt erau prietenii lui din copilarie. E un soi de Donnie Brasco facut mult mai la sentiment, drama umana la tot pasul, pe alocuri nejustificata. Dar Robin Wright Penn e foarte buna. Si probabil asta e singura chestie care m-a facut sa ma uit la film. Ma rog, si Gary Oldman care e ok.

Shattered Glass - cacat. Ma enerveaza filmele astea care au pe generice diversi actori si pe liste de casturi, actori care de fapt apar fix 3 minute. Rosario Dawson apare fix 3 minute. Si nu face nimic. Iar Hayden Christensen incearca sa joace, ceea ce e admirabil, ca incearca, adica, dar ii iese o chestie cam intr-o singura cheie si joaca tot timpul la super intensitate si cand rateaza e cabotin. Macar are o lungime de bun simt - o ora juma - si e vizionabil, da' nimic spectaculos. Personaju e relativ interesant.

pentru o lume mai buna

avem nevoie de

- un film animat (sau poate real live, nu stiu) cu animalele de la zoo cu balenele narcomane si leoaicele bulimice care au in interiorul custii semne mari cu "DON'T FEED THE KIDS"

- la stirile de la ora 5 in loc sa vedem cum ion i-a dat cu toporul in cap mariei sa vedem stiri de genul - in tecuci un cuplu a atentat la 10 dintre cele mai periculoase pozitii kama sutra, dupa un timp nicu a iesit din casa si s-a declarat victorios in uralele consatenilor

atat

uncle love: the lost chapters

As vrea sa atrag atentia asupra faptului ca, dupa cum se poate vedea in poze, coperta acestei minicarti este cartonata. Ceea ce inseamna ca cineva chiar a bagat niste bani aici. In rest, totul e bine cand se termina cu bine.

nota

In "the real world #3", ceva mai jos, pentru a evita potentialele confuzii mentionez ca este vorba despre naSHul lui Banel care a violat fete si nu despre nasul lui.

masturbator and commander pt. 2

Partea foarte nasoala e ca femeia asta superba, pe numele ei Rebecca Romijn, n-a jucat decat intr-o mana de filme. Si alea relativ dubioase. Si partea si mai nasoala e ca deja are 36 de ani. Ceea ce ar trebui sa intristeze profund comunitatea cinefila. Si desi i-a dat niste forme lascive lui Mystique as prefera ca pe viitor sa n-o mai vad intr-un costum albastru. Cam cum e in Femme Fatale ar fi perfect. Cum e ea, nu cum e filmul. In primu rand nu inteleg de ce in filmul asta se vorbeste in spaniola cu accent frantuzesc, in engleza cu accent frantuzesc, in franceza cu accent englezesc si in franceza cu accent spaniol. Bine si De Palma isi tot bate joc de spectatorii americani, ceea ce e admirabil da' a uitat de film pe drum. Face un hocus pocus la un moment dat si scoate un twist mind bottling (e din blades of glory, of) de sub maneca. Unul complet redundant. Adica filmul asta nu face decat sa serveasca admirabil comunitatea cinefila cu un striptease al tipei din pzoa. Ceea ce e foarte frumos, da' nu poti face un film din asta - unii m-ar contrazice.

JFK - Am fost destul de curajos sa vad director's cut-ul care are 3 ore juma. Si surprinzator, m-a prins la fel de mult cat m-a prins acum 7 ani cand l-am vazut prima oara si n-am inteles nimic din el. Si-n filmul asta si extra-ul #58 de la colt care se leaga la sireturi e un actor cunoscut. La un anumit nivel e emotionant filmul privit din perspectiva - oliver stone tipand una din cele mai mari frustrari ale poporului american - cine l-a omorat pe jfk. Pe de alta parte, filmul este atat de documentat (a avut, nu stiu, ceva gen 30 de oameni care au investigat) ca ar fi trebuit sa fie un documentar. Asa presupun ca se incadreaza la categoria foarte ambigua numita docudrama. Dar filmul asta e facut cu un scop foarte bine determinat de la inceput si de obicei am o problema cu genu asta de film-making da' cazul de fata reuseste sa fie o exceptie pentru ca desi reuseste sa-ti transmita ce are de zis de america si restu magariilor, merge si ca thriller pur si simplu daca, sa zicem, te-ai trezit ieri si nu stii cine e jfk. Da' ma rog, omu' s-a dus cu filmul cum a fost terminat la congres sa-l arate - in consecinta s-a mai facut o comisie ca sa reinvestigheze toate rahaturile astea - da' probabil de ochii lumii.

N-o sa zic o chestie din-asta super banala gen "filmu asta e mai contemporan ca niciodata", dar vazand asta facut acum 16 ani, iti dai seama ca impresia generala e ca daca adevaru iese si se demonstreaza pas cu pas cine cum l-a omorat pe kennedy, cineva va face ceva. Adica inca se mai credea chestia asta. Ei bine, vazand filmul asta acum, dupa 16 ani, iti dai seama cat de naiva era gandirea asta, pentru ca partea foarte infricosatoare e ca daca in 63 astia s-au chinuit cat de cat sa mascheze chestia asta, acum ii doare fix in pula. L-au omorat pe David Kelly in 2003 fara cea mai mica problema si toata lumea stie ca razboiul e in irak pentru petrol. Adica a devenit foarte redundant sa spui ceva de genu "razboiul din irak e pentru petrol". Ceea ce inseamna ca e complet dincolo de orice am putea face noi. Ce ne-ar trebui acum e un meteorit sa distruga dinozaurii astia de acum, ca altceva nu cred ca ar putea sa mai schimbe ceva. Adica, there is no victory, not here, not anymore. Si e exact cum zice Thom Yorke:

We think the same things at the same time
We just cant do anything about it

Glengarry Glen Ross - Filmul scris de David Mamet cu un cast incredibil: Jack Lemmon, Kevin Spacey, Alan Arkin, Ed Harris si Al Pacino. E despre o mana de comis-voiajori care lucreaza la o firma, unde sef e Kevin Spacey. Incepe foarte in forta cu un monolog de vreo 5 minute al lui Alec Baldwin despre cat de inutili sunt cei patru, ceea ce e usor socant. Dupa aia o ia mai incet si deranjeaza un pic contrastul, mai cu seama ca scenele dintre Alan Arkin si Ed Harris constau din, practic, un dialog repetat la infinit. Si asta m-a cam obosit. In afara de asta, daca la Edmond era un regal sa-l ai pe William H. Macy rostind replicile lui Mamet, aici e cam x5. Omul e un expert in a construi si a distruge un personaj intr-o singura scena, trecand prin toate starile cunoscute omului si jongleaza cu ele mai bine decat oricine.

masturbator and commander pt. 1

La un moment dat cred c-ar trebui sa ma opresc din a pune titluri asa complet la intamplare. Oricum, am vazut o gramada de filme si abia imi mai amintesc ce filme am vazut daramite ce era bine si frumos si ce era rau si urat.

Apt Pupil - Asta e filmul lui Bryan Singer de dupa Usual Suspects pe care nu l-a vazut mai nimeni. Povestea lui Stephen King e schimbata radical din cate-am inteles. Un pusti gaseste un nazist wanted in suburbia linistita in care traia drept care il tot impunge cu un bat pana deschide cuita pandorei. De unde incepe un ping pong cu santajari amenintari si priviri urate intre Ian McKellen (care a jucat al dracului de multe roluri de nazist) si pustiul din Bully care joaca foarte bine. Foarte necaracteristic lui King, raul invinge (bine, era o poveste intre doi oameni rai, greu de distins care era mai mic).

Bob Roberts - Primul film regizat de Tim Robbins. Il construieste foarte misto pana pe la mijloc si te intrebi unde o sa mearga cu filmul asta si dupa aia ia o intorsatura spre foarte mult cinism si se adanceste si mai mult si intra in propaganda stangista. Pozitia politica a lui Tim Robbins nu e un secret pentru nimeni, iar filmul asta nu face decat sa arate exact asta, uitand de orice altceva. E pacat ca filmul incepea interesant. Adica desi sunt de acord cu toate chestiile spuse in film e mult mult prea transparent si ostentativ. Si ma intreb daca numele - Bob Roberts - e vreun apropo la Robert Kennedy, ca asemanari exista cu galeata.

Voi continua mai incolo

uncle love

Azi am avut o experienta traumatizanta la dentist care s-a soldat cu 2 anestezii in gingie, 4 intepaturi si 2 anestezii in nerv. Drept care nu pot sa vorbesc. Dar asta e o carte pentru copii.

glen

suicide tunes

Ma gandesc ca trebuie sa fii un om lipsit de orice fel de curiozitate pentru a te sinucide. Si trebuie sa n-ai pic de rabdare. Amandoua denota prostie. Eu unu nu m-as sinucide niciodata orice s-ar intampla din pura curiozitate. Sa zicem ca mi s-ar intampla ceva foarte nasol, as fi foarte curios sa vad daca vreodata lucrurile vor lua o inorsatura spre bine sau, dimpotriva, una spre rau. As fi foarte curios si sa vad cam cat de jos poti sa ajungi, cat de rau poti sa te simti. Ambele variante mi se par la fel de interesante. Si ma gandesc la toti pustii astia care-s chiar prosti si am senzatia ca cel putin juma din ei nici nu vor pe bune sa faca chestia asta. Poate cred ca asta-i va scoate din banalitate. Ceea ce e o prostie pentru ca fix asta ii baga in banalitate. Gestul curajos e sa traiesti. Sunt ca pustii aia care-si fac tatuaje cu un caracter asiatic pe mana si se considera ganditori liberi, rebeli. Si in general astia sunt aia care ajung sa se sinucida. Plus ca eu nu m-as sinucide ca am impresia ca o sa savurez foarte tare perioada cand o sa am 50+ ani, daca ajung acolo. Imi pare rau pentru pustii astia pentru ca ei au impresia ca fac ceva care inseamna ceva. Asta mi se pare foarte nasol, ca ei au impresia ca fac ceva care in mintea lor inseamna ceva, pe cand in realitate e cu totul altceva. Adica de omu care se baga cu capu inainte intr-un cacat despre care stie exact ce fel de cacat e zici da, frate, e prost, da' de astia care se baga cu capu inainte in cacatu asta despre care habar n-au nimic nu poate decat sa-ti fie mila.
Si mi-e mila.