A Christmas Story
Nicu urca incet pe scarile blocului. Isi scoate cheile si pipaie care din cele doua chei de pe breloc are o forma triunghiulara si cu cealalta mana pipaie usa sa gaseasca broasca. Reuseste sa intre in casa goala care-l astepta, luminata doar de un brad in coltul sufrageriei pe care o vede cum intra pe usa. Isi baga cheile in buzunar si se aseaza pe fotoliu. Se uita la camera umpluta de bradul care lumineaza lucrurile care au renuntat de mult la speranta de a fi iluminate, dar le da contur cu o lumina calda si nesimtita. Incearca cu toate puterile sa inteleaga cum de lumea continua sa existe, de ce nu s-a oprit totul. Nu intelege cum ar putea sa mearga totul in continuare, cum bradul nu e stins si cum oamenii inca mai vorbesc. Se gandeste ca poate daca s-ar fi dat jos cu o statie inainte din tramvai, daca si-ar fi inchis mobilul atunci sau daca nu ar fi avut semnal. Se gandeste ca poate daca ar fi fost la munte poate acum faptul ca lumea inca mai misca in jurul lui ar fi avut un oaresicare sens. Acum nu mai poate sa inteleaga. Bradul lumineaza cu obstinatie si Nicu e acum mai fotosensibil ca niciodata drept care se ridica si-si arunca geaca pe jos merge pe intuneric spre baie si da drumul la apa sa umple cada tinand mana in dreptul ei sperand cu tot sufletul ca va deveni un pic mai calda si un pic mai calda pana ar ajunge la punctul in care ar putea sa se scufunde in ea. Poate un pic mai calda. Poate destul de calda cat sa nu mai simta lumina din jurul lui, poate destul de calda cat lucrurile sa capete sens. Se intoarce si se duce prin bucatarie refuzand sa se uite la brad. Se intreaba de ce totusi nu inchide luminile bradului si raspunsul ii apare in cap inainte ca intrebarea sa-si gaseassca sfarsit. Daca ar inchide luminile acum, nu le-ar mai aprinde niciodata. Se intoarce in baie unde intuieste ca s-a umplut cam un sfert din cada pentru ca nu-si permite sa aprinda lumina. Se dezbraca si intra in cada care-i cuprinde cam jumatate din corp si asteapta momentul in care cada va fi plina si va putea sa inchida apa pentru ca poate atunci va fi liniste. Se intinde si opreste apa si acum totul pare destul de inert cat sa-si perceapa gandurile acum in miscare browniana in capul lui. Se apuca de nas si intra sub apa, picioarele nu-i mai incap in cada, sunt pe afara si gandurile incep sa para undeva mai departe, le aude si renunta sa le desluseasca. Un minut. Are un minut sa stea sub apa unde cele cinci simturi ii sunt subjugate de masa de apa care incepe sa se raceasca. I-ar fi placut sa aiba un new york minute sub apa. Dupa a patra scufundare, dupa patru minute, incepe sa auda voci sub apa, voci care-i penetreaza sanctuarul nou gasit, chiar si pentru patru minute, voci care-l forteaza sa ia in considerare ca ele ar putea capata inteles doar acolo, sub apa, sau poate sunt voci de la televizorul din camera alaturata pe care nu l-a aprins el. Isi ridica capul din apa si nu mai aude vocile si se gandeste ca e mai probabil sa fie televizorul pe care nu l-a aprins el si care acum se incapataneaza sa taca decat ca in cada lui sunt sirenele din harry potter. Apa acum e rece si e deja momentul sa scoata dopul de la cada si sa astepte sa se scurga apa. Pe masura ce ramane dezgolit in cada se uita la pielea acum afisata si o vede cum tremura, dar nu simte ceea ce il amuza. Se gandeste cu jind la confortul la care tocmai a renuntat si i se pare, in fond, o decizie logica pentru ca ii era frig, dar nu ar fi vrut sa scoata dopul. Se gandeste ca daca ar fi fost alt om, apa care se scurge acum ar fi fost rosie. Apa s-a scurs acum si se gaseste intr-o cada goala, dar nu mai simte frigul. Se ridica si incepe sa se clateasca cu dusul. Cei mai norocosi dintre noi nu trebuie sa astepte sa se scurga apa, dar Nicu nu este un om norocos.
