Sunday, August 3, 2008

bus









organic

Devine din ce in ce mai insuportabil sa fiu nevoit sa-mi cumpar toata mancarea din supermarket-uri. Pentru ca mancarea la englezi nu are gust. Si daca are gust are gust de cheddar cheese. Si ca sa aibe gust trebuie sa scrie pe ea Organic si dai mai multi bani. Ei bine, e ceva profund in neregula cu o tara care te pune sa platesti mai mult pentru ca cumperi rosii care chiar au atins pamantul candva.

Thursday, July 31, 2008

conversatie

"Ok, then we'll just go to a cash point and take some money out"

"Oh, ok, then, we'll be right here"
"Ok"

15 minute mai tarziu

...

impingand 450 de lire spre ea

"Would you like to pay by cash?"
"Yes, thank you"

Needless to say ca ei acceptau si plati cu cardul.

Monday, July 28, 2008

homer is THE key

azi un nene negru mare cu maceta in mana mi-a dat sa beau din nuca lui de cocos. dupa aia mi-a zis ca nu-i tocmai nuca de cocos, ci ceva similar. si apoi ne-a vandut un mango cu 2 lire. inca nu vreau sa intru in problematica socioculturaloanala a londrei drept care savurez scrisul asa gen turist. in acest spirit deci:





Mi se pare totusi amuzant ca englezii astia au piete din-astea ad-hoc o data pe saptamana unde poti gasi legume chipurile proaspete sau cel putin mai proaspete decat din sainsbury-ul de la doi pasi si in rest toata lumea isi cumpara tot de la supermarket-urile care-si produc propriile produse de la branzeturi la biciclete. desi piata asta ad hoc era mai mult bling bling decat legume. si plina plina de negri. nu stiu daca bling bling-ul a adus negrii sau invers, dar oricum, multi negri.

Sunday, July 27, 2008

busuioc


Azi ne-am cumparat doua flori. In ghiveci. Una e busuioc. Alta era abandonata la casa de marcat pentru ca englezii s-au oripilat cand au vazut ca avea o frunza uscata drept care i s-a redus pretul la 1 lira. Si tot azi am pus posterul de la The Dark Night pe perete care e flancat de cele doua ghivece. Arata un pic ca un soi de altar. The fun never stops here, in London.

Saturday, July 26, 2008

No, This is england


Cum mi-as fi putut imagina cand am scris asta ca 9-10 luni mai tarziu ma voi gasi in pat in londra dupa un zbor istovitor cu ochii intredeschisi, dupa 2 ore de somn, punand mana pe un timeout si dand peste Daniel Johnston and Friends ce avea sa aibe loc 5 ore mai tarziu la 5 statii de metrou de aici. Cred ca pur si simplu a fost noroc chior. Nu mi-am permis sa sper ca o sa gasesc bilet pana ce am ajuns la punctul de vanzare si a dat nenea din cap ca da mai avem bilete la daniel johnston and friends, cand mi s-a parut ca imi ies raze de lumina din cap ca in desenele lui johnston cu boxerul decopertat. Prietenii lui daniel johnston sunt jad fair, tipul de la sparklehorse, scout niblett care e absolut fenomenala si inca un tip care batea in tobe destul de dragut. M-am simtit umil, aproape jenat atunci cand johnston a inceput sa cante din piesele mai personale, piesele in care sinceritatea din ele te face pe tine spectator sa te bagi sub masa sa te simti mai putin exhibitionist dar omul asta pur si simplu asa e si cum nu vocea il ajuta presupun ca asta e ceea ce a atras atatia fani, din popor si din showbiz. Franchetea cu care canta e cat se poate de emotionanta si deja raman fara adjective si devine usor obositor dar omul asta vine pe scena si-i tremura mainile de clatina scena si canta cu tot ce are pentru publicul adunat acolo, si cand pe scena se afla ansamblul mai sus enumerat totul devine coplesitor. A cantat walking the cow, a cantat hey joe, a cantat true love will find you in the end, a facut sing along pe devil town, ne-a multumit, si-a luat catrafusele, s-a oprit din tremurat si a plecat. Un inceput cum nu se putea mai bine pentru sederea mea de doua luni de aici din londra, o sa mai incerc chestia cu scanatul timeoutului cu ochii intredeschisi poate e ceva mistic in asta, pana una alta sunt uimit. N-as fi visat vreodata ca o sa ajung sa-l vad pe Daniel Johnston, texanul vanzator la McDonalds. 

Sunday, March 9, 2008

rahat

Intr-o zi oarecare intr-un anotimp necunoscut, in ultimul castel orgiatec de pe stanga numit Casa Blanca, Gestapo-ul isi tine ultima orgie, orgia de adio. Papusile din sticla beau whisky cu baietii cu capetele micosorate, in timp ce surferii nazisti complotau cu Ed Wood cucerirea lumii. Undeva intr-un colt, Woody Allen il plesneste pe Hitchcock pentru ca a refuzat-o pe Barbie, Printesa Inchizitiei si Pegasul ei Roz. In timp ce Peter Jackson se rostogoleste in alt colt tipand la vocile launtrice sa taca, Godzilla decide ca s-a plictisit, asa ca o omoara pe mama lui Bambi. Bambi incepe sa planga, membrii Gestapo-ului nu mai sunt angajati intr-o orgie ci acum se holbeaza la Mama Lui Bambi Moarta, Woody Allen este socat, Hitchcock ia notite, vocile din capul lui PJ tipa in continuare, Barbie plange si ea, iar surferii nazisti se masturbeaza in timp ce Ed Wood il impunge pe Hitchcock cu un bat. Godzilla este socata. Nici in cele mai utopice visuri ale ei nu isi imagina ca moartea Mamei Lui Bambi va avea asa un efect. Studiind lumea din castel, ii curge o lacrima pe obraz, isi cere iertare si-si face hara-kiri.

14 februarie 2006

 

Free Blog Counter