hi movies
Hi
Happiness - In ciuda aparentei simultaneitati in care s-au lansat Happiness si American Beauty, eu intotdeauna am urat cacatul de American Beauty pentru ca mi se pare a fi un Hollywood adapted version a lu Happiness. Donc Happiness sans les coaie. Presupusa simultaneitate incearca sa dovedeasca ca m-as insela, dar oricum, sunt sigur ca tre sa fi zburat niste idei prin aer care s-au intamplat sa ajunga la urechile potrivite. Acum, Happiness este Filmul despre americani. Bifeaza si suburbanii si urbanii si artistii basinosi, uneori intersectandu-se. Cheia absurda in care Solondz reuseste sa tina filmul fara sa alunece prin nici o parte e spectaculoasa si intr-adevar din numeroase motive antiamericanismul prestat aici ma unge prin toate locurile prin care trebuie. Dar probabil cele mai frumoase sunt momentele tata-fiu in care ei vorbesc despre masturbare cu muzica feerica in spate, tatal intrebandu-l pe fiu daca vrea sa-i arate el cum sa si-o ia la laba ca si cum l-ar intreba daca vrea sa-i faca tema la desen.
Exiled - Sa ma pis pe citatele penibile pe care le printeaza astia pe postere. Mai sus, filmul lui Solondz era unul dintre putinele filme indelibile ale anului, iar asta e cel mai excitant film de actiune al anului. Iar cand nu sunt pregatiti sa conjure o propozitie trantesc niste adjective la intamplare "Astonishing", "Ravishing", "AMAZING", "CUNT DRIPPING", "PUSSY WATERFALLING". Asa. Acest eastern western este, intr-adevar, spectaculos asa cum le face smecheru' de Johnny To. Am ceva de imputat totusi filmului astuia, ceea ce poate n-as fi avut daca paranoiku nu tot urla cat de PUSSY WATERFALLING e filmu asta. Fiind atat de eastern western spectaculoso-pizdos cu chinezii care rup norma filmati ca in picturile baiatului aluia cu vapoarele, filmul isi impune singur niste limite din care nu poate sa iasa. Si nu poate sa iasa pentru ca MARFA-ul dus atat de in extrem, in ciuda faptului ca este, intr-adevar, marfa, rezuma un pic filmul la un artificiu giumbuslucas excelent filmat si facut si jucat si pisat, dar un artificiu nonetheless. Deci se pune singur intr-o cutiuta, dar acolo unde e el e cel mai smecher film din cutiuta lui.
Gomorrah - Pac pac fac italienii. Pac pac. Va' fa'-n culo prego deci. Pe cele trei cd-uri pe care l-am vazut, spre rusinea mea ratand atatea ocazii de a-l vedea pe ecran mare, lucrurile s-au desfasurat cam asa. Primul CD cu cele 50 de minute ale sale pune bazele celor 5-6 povesti pe care urmeaza sa le vedem, da' o face lent si in ciuda minutiozitatii frescii sociale (da, ca-n Enigma Otiliei), aceasta prima bucata nu pare sa construiasca prea mult in interesul filmului, doar adauga-n lungime. In opinia mea, CDu 1 putea sa cada la montaj. Dar ei bine, lucrurile se intetesc in CD-ul 2 si macaronarii in chiloti incep sa il ridice pe Cain asa cum scria pe subtitrari. Aici incep lucrurile sa se miste si ingelegem si noi cat de cat ce-i ce in filmul asta, in ciuda faptului ca-i destul de foarte complicat sa urmaresti in egala masura toate povestile cu un egal interes. Cu CD-ul 3 cred ca si-a batut cuiele-n cosciug domnu Roberto Saviano, autorul cartii dupa care s-a facut filmul. Aici e carnea, aici e societatea sud-italieneasca dezlantuita, aici ridicolul gangsterilor in chiloti tintuit pe perete, aici, chiar cu scena de final, lipsa completa a gloriei cautate, venita odata cu moartea intr-un excavator pe plaja.
Deci Apollo and the buffalo and the Anna Anna Anna oh! in concluzie
