The amputee of the year

De ce are februarie 28 de zile?

Despre credinta

"i don't believe in things that bleed for four days every month and don't die"

Dreptul la autodistrugere

Uitandu-ma ieri, sau cand era, la Zodiac, visam la o era de mult apusa, o era in care se fuma in institutiile publice, pe ecranele mici si pe ecranele mari si, mai ales, in avion - intr-o parte special amenajata, cum e civilizat.

Societatea noastra pare sa fie complet retardata. La inceput tigarile nu numai ca nu erau considerate nocive, dar erau recomandate de doctori (asta nu pt foarte mult timp), acum suntem in extrema cealalta in care in curand daca vom fuma pe strada vom fi urmariti de SRI SPP MAN CNSAS UPN LAPD si restul gastii de retardati. Penultima oara cand am fost in mall-ul de la vitan - acum mult timp, ca de-atunci nici n-am mai pus picioru acolo pana acum - am iesit de la film si mi-am aprins si eu o tigara ca omu', cand, surpriza, scrumierele si cosurile de gunoi erau acoperite cu pungi negre de plastic - modu politicos de a spune nu fuma aici 'tuti dumnezeii ma-tii. Ma avertizeaza tipu cu biletele ca daca ma vede vreun paznic imi da o super amenda. Si uite asa ma gasesc in situatia de a alerga prin mall-ul vitan in secolul 21 nu in cautarea unui loc de fumat, ci macar in cautarea unei scrumiere. Palmam tigara, o bagam in maneca, parca as fi facut cine stie ce. Parca am intrat la film si cand am iesit era o cu totu alta lume. Retardati infecti.

In curand n-o sa mai lase pe nimeni sa fumeze nicaieri indoors. Asta nu e solutia civilizata. Solutia civilizata se oprea la impartit in compartimente de fumatori si nefumatori, dar nu, n-a fost bine, pentru ca in mod evident societatea noastra este atat de ingrijorata de sanatatea voastra, a tuturor.

Asta mi se pare ca incalca grav dreptul meu de a face ce cacat vreau eu atata timp cat ma afecteaza pe mine si pe restu care fac ce cacat vor ei si in conditiile in care noi, astia care facem ce cacat vrem noi, avem un acord subinteles ca facem absolut ce cacat vrem noi. Unde dracu-s Sex Pistols sa omoare dracu odata regina aia.

Numaru 23

17.07.2007 - 7 + 1 + 7 + 2 + 7 = 24. La dracu. Am intarziat cu o zi sa scriu despre filmu asta. Mai incerc o data: 2007 - (17+7) = 1983 x 23 = 45609 - 4 + 5 + 6 + 9 = 24. La dracu. Mai incerc o data.

Este ora 19.04. 19 + 4 = 23. IISUSE HRISTOASE.

Acest al 23-lea proiect al lui Schumacher m-a facut sa vreau sa nu ma mai uit la el de 23 de ori in timp ce ma scarpinam de 23 de ori in fund pentru ca pentru a 23-a oara azi eram plictisit. Filmu asta vrea foarte mult sa te tina in suspans. Foarte mult. Trage tare de tot de tine, te implora sa fii cu sufletu la gura, cine stie din ce alee intunecata mai iese cate-un 23 si-ti fute una. Are un prolog de vreo o ora complet inutil pentru ca in restul celor 40 de minute ale filmului care reprezinta sfarsitul iti rezuma ora precedenta, in caz ca a trebuit sa te pisi de 23 de ori in timpul filmului. Jim Carrey, saracu, nici el nu crede in scenariul asta de doi lei. Singurul bun al filmului astuia e ca arata un san al Virginiei Madsen, care suspectez ca nu e al ei.

Ma mir ca n-au adus in discutie 9/11. 9.11.2001 - 9 + 11 + 2001 = 23. Ma repet, dar, IISUSE HRISTOASE.

Neonazisti, obsesii si vrajitori la pubertate

Romper Stomper e the poor man's American History X. Cu sase ani inaintea lui Edward Norton, Russel Crowe arunca dintr-un rol de neonazist niste priviri mai demente decat ar putea Norton sa produca vreodata - desi Norton e foarte tare. Am vazut filmu asta doar pt Crowe care din pacate are un rol relativ temperat, insa cu niste sclipiri absolut incredibile. La un moment dat are un foarte mini discurs care suna ca din gura lui King Leonidas, doar ca ei nu fugeau de persani, ci de asiatici si nu erau spartani ci skinheads. Presupun ca in Australia nu prea se gaseau negri la momentu respectiv si-au casunat pe asiatici. Asta se intampla inainte sa devina gladiatorul cu minte frumoasa, cu un buget mic chiar si dupa standardele romaniei, si cu niste pantaloni la fel de mici - poarta un fel de pantaloni trei sferturi wannabes care nu-s nici nici. Filmul in sine e cam cacacios si reuseste sa banalizeze o gasca de dementi, comparat cu American History X e un nimic, da' eu cautam dementa lui Russel Crowe, am gasit-o si-s fericit.



Ultimul film al lui Fincher e dovada a maturizarii lui ca cineast. De data asta fara hocus-pocus-uri tehnice, fara miscari indraznete ale camerei si fara un Tyler Durden ascuns in maneca, Fincher face un film de doua ore jumate despre una dintre marile frustrari ale americii in anii 60-70 - Zodiacul care se cam pisa pe politie si presa, zodiac a carui identitate n-a fost descoperita niciodata (cel putin nu 100% sigur). Asa ca avem un film crime-thriller de 2 ore jumate cu un criminal care n-a fost prins niciodata, fara sa fie personajul principal. Ce ne arata el aici e un San Francisco super paranoizat si trei oameni obsedati de Zodiac, unu mai mult decat celalalt, cel mai obsedat dintre ei scriind pana la urma 2 carti despre el, pe care sunt bazate filmul. Nu plictiseste nici un moment in ciuda faptului ca nu se intampla nimic spectaculos, doar multe introspectii in capurile personajelor. Oricum, m-am bucurat foarte mult sa-l vad pe Anthony Edwards pe marele ecran, chiar daca parul lui arata foarte peruca. Il iert


Ubermegasuper asteptatul Harry Potter5 is here... to stay, i guess. Intre timp, domnul Potter a facut niste poze gol cu o femeie ceva mai goala decat el si cu un cal - sa arate ca e barbat, pentru ca in ciuda faptului ca el are 17 ani acum, in film are 15 (parca). Hermione a avut breakthrough-ul la HP3 cand toata lumea s-a inclinat in fata bunaciunii ei, in parte datorita faptului ca ala teoretic trebuia sa fie doar inceputul si Hermione trebuia sa devina din ce in ce mai buna. Insa, dezamagire, lui Hermione nu i-au mai crescut sanii. Ron e la fel de pasabil ca intotdeauna, mai cu seama ca filmul asta il baga cel mai putin in seama. Film care din pacate nu prea e film. Sigur, sigur, cartea e uriasa, e greu, bla bla bla, da' nu trebuia sa se bage domn regizor daca habar n-avea cum o sa sintetizeze imensitatea de roman. Trece peste tot in fuga asa, pune muzica si face videoclip din momente esentiale pana ajunge la final unde poate sa-si dezlantuie bugetul si CGI-ul ceea ce e cam de cacat. Adica filmul asta practic ecranizeaza doar sfarsitul si in rest e un fel de "Previously on Harry Potter". Efectele speciale sunt, intr-adevar, spectaculoase, insa era mult mai mult de capul povestii asteia decat ce se transpune pe pelicula aici. E dezamagitor. Singurul care a reusit pana acum sa faca un film coerent si bun din serie a fost Alfonso Cuaron, care a nimerit la fix si atmosfera si relatiile si tot. Better luck next time.

The Cripple Boys

Cand am auzit prima oara de House, m-am gandit, evident, prima oara la un serial in legatura cu o casa. House ar fi dezamagit de mine.

Gregory House e un super doctor cu super departamentul lui de super diagnostic medicine. Adica el este Sherlock Holmes-ul intestinului mic impreuna cu cei trei acoliti ai lui, un negru, o femeie si un pusti bogat (suna ca un banc) si cu singurul lui prieten pe numele lui Wilson (watson?). Toti fiind, evident, doctori.

Eu pe Hugh Laurie l-am vazut ultima oara acum vreo doi ani cand am ajuns din greseala intr-o sala de cinema in care rula Flight of the Phoenix si inainte de asta vorbea cu soareci. Asa ca e surprinzator sa-l vezi pe Hugh Laurie, un britanic foarte britanic, jucand cel mai mizantrop personaj american conceput vreodata pentru ecranu mic. Este un fel de Bender x4 - comic relief.
Pe langa personajul-capodopera, serialul asta are marea calitate de a nu tipa ca vrea bani. Spre deosebire de majoritatea serialelor trendy de acum, House nu incearca sa te tina in suspans daca-si va sufla nasu dupa reclame sau daca moare Fernando. E un serial premeditat, ceea ce, in mod trist, e o raritate zilele astea.

Oricum, God - House 3-3

sample:
Jill: My joints have been feeling all loose, and lately I've been feeling sick a lot. Maybe I'm overtraining; I'm doin' the marathon, like, ten miles a day,
[House looks tired]
Jill: but I can't seem to lose any weight.
Dr. Gregory House: Lift up your arms.
[she does so]
Dr. Gregory House: You have a parasite.
Jill: Like a tapeworm or something?
Dr. Gregory House: Lie back and lift up your sweater.
[she lies back, and still has her hands up]
Dr. Gregory House: You can put your arms down.
Jill: Can you do anything about it?
Dr. Gregory House: Only for about a month or so. After that it becomes illegal to remove, except in a couple of states.
[he starts to ultrasound her abdomen]
Jill: Illegal?
Dr. Gregory House: Don't worry. Many women learn to embrace this parasite. They name it, dress it up in tiny clothes, arrange playdates with other parasites...
Jill: Playdates?
Dr. Gregory House: [shows her the ultrasound] It has your eyes.
[it's a baby]

Nicu domneste Actu I

Nicu este un personaj care transcende conditia umana sau conditia timpului si a spatiului in general, el, cum sa zic, arata asa cum se vede. Vi-l prezint pe Nicu. Nu este asiatic pentru ca nu se coboara la asemenea trivialitati. E un om cu niste valori morale implacabile si niste valori imorale cel putin la fel de.

Nicu are foarte multi bani. Multi multi multi. Dar nu-i tine in banca pentru ca nu are incredere in bancheri pentru ca-i considera niste tocilari infecti care lucreaza cu banii altora pt ca n-au bani proprii ceea ce i se pare profund gresit. Cu toate ca are bani, Nicu traieste intr-o garsoniera-cubicul de 10 metri patrati. Garsoniera asta are o debara de 100 de metri patrati pe care Nicu n-o foloseste - este modul lui de a arata muie lumii si de a fi iconoclast din oficiu. In debara stau lucrurile insignifiante cum ar fi maturile, banii si bebelusii morti din belize cu care se hranesc ocazional veveritele care-l viziteaza din cand in cand pe Nicu.

El e foarte dragastos cu animalele in sensul in care nu le calca cu masina, pentru ca oricum, Nicu nu iubeste, Nicu doar nu uraste.
Nicu loveste oamenii care spun ca poate sa aiba incredere in ei pentru ca paradoxul i se pare atat de exorbitant incat nu vede nici o alta solutie in afara de a good smack in the kisser. Nicu nu poate sa aiba incredere in oamenii care-i spun sa aiba incredere in ei pentru ca daca n-are incredere in ei cum sa aiba incredere cand ii spun sa aiba incredere in ei. Nicu e un tip complex cu mai multe nivele si o barba. Nu recurge foarte des la violenta, decat atunci cand e atat de descumpanit de imbecilitatea din jurul lui ca vrea sa-si exprime in cel mai plastic mod cu putinta sentimentele care-l vibreaza. Si Nicu e un tip destul de vibrant.

Nicu este un tip foarte cult, de fapt, si foarte activ si constient de situatia socio-politica a lumii. Dar mai ales socio. Si mai ales este implicat in religie. E foarte ingrijorat atunci cand preoti catolici beti bukkake-aza un tanar de 7 ani.

Societatea noastra se descheie din ce in ce mai mult la pantaloni.