Saturday, October 25, 2008

quote

When I was 10 my entire family fucked me under the Christmas tree

Monday, October 20, 2008

back

hm a trecut o luna. m-am intors si e al dracului de bine aici. toti oamenii astia care injura romania si o pocesc in toate felurile ar trebui sa take a walk on the wild side mai cu seama ca am citit in ziar ca cum am fugit din anglia (limbii romane ii lipseste acest cuvant flee sau imi lipseste mie) le-a casunat pe alcool acum dupa ce nu mai aveai voie sa fumezi in nici un loc cu oaresicare acoperamant, acum au decis ca bebelusii reginei nu mai au voie sa joace jocuri de bautura in baruri pentru ca, cum alta, e rau. oricum, ma pis pe anglia woohooo

revening la lucruri importante, am inceput sa vad din dvd-urile acumulate acolo si am inceput cu, ce altceva, Starship Troopers


Si ce titlu minunat totusi. Extras-urile sunt minunate, paul verhoeven e dement, iar pe denise richards au pus-o sa faca o gramada de scene cazute la montaj care includeau denise richards se pupa cu casper van dien, denise richards se pupa cu rivalu lu casper van dien, denise richards isi are tata pipaita de casper van dien, denise richards este trista si in sutien si alte lucruri la care juisa paul verhoeven. pacat ca tipu a inceput s-o suga atat de tare acum. 90's - them were the times for him

in prezent am cea mai nasoala mahmureala care m-a lovit vreodata in ciuda faptului ca am baut chiar foarte putin, sunt realmente incapabil de a asculta muzica sau orice alt zgomot care provine din afara capului meu. jesus fucking christ

Saturday, September 20, 2008

scout niblett

ce-am auzit in concert



Scout Niblett - Nevada
Found at skreemr.com
Scout Niblett - Kiss
Found at skreemr.com

Thursday, September 18, 2008

review preview trecere-n revista

Mai sunt 4 zile pana la intoarcerea in romania si inca sper foarte tare sa revad batman la imax. Trebuie ca este ceva spectaculos. In orice caz, am vazut foarte putine filme aici, dar din cele care n-au venit in romania


rocknrolla - mie nu mi se pare nimic rusinos ca guy ritchie s-a intors la formula care l-a facut faimos si pe care o stapaneste cel mai bine - daca la asta se pricepe el. Deci a produs un nou lock stock aproape la fel de dement, cu mentiunea ca a lasat povestea in aer ca s-o continue ceea ce e un pic frustrant 

hellboy 2 - mie primul mi-a placut destul de mult, mi s-a parut o 
combinatie excelenta de radem glumim dar nu parasim incinta. in aceasta parte a doua mi se pare foarte dezechilibrat la capitolul asta, in sensul in care inainte hellboy glumea si hi hi hi ha ha ha but when push comes to shove era foarte tare. Aici parca o tin intr-o gluma continua, care gluma nu sta pe propriile-i picioare pentru ca nu are si pentru ca picioarele ei erau scenel de actiune cu coaie mari. Deci not funny 

pineapple express - FUNNY!!! Este excelent! Radeam si radeam si radeam in sala aia de cinema, pentru ca comedic timing-ul dintre seth rogen si celalalt este fix la fix. Nimeresc fiecare junkie joke si pluseaza si pluseaza si tot pluseaza pana la sfarsitul apoteotic flambat (adica cu foc) al filmului. E tot ce am sperat ca o sa fie 

Altele nu mi le mai amintesc. Oricum, astea erau preview. Iar in ultima saptamana mi s-au intamplat lucruri deosebit de culturale cum you only live in london once si anume am fost la Royal Opera House care pesemne ca este una din cele mai mari si mai smechere sali de opera; unde am vazut Don Giovanni care nu zic, e misto, dar as fi avut multe alte preferinta inaintea lui la capitolul opera. De asemenea este fascinant sa vezi mega burghezimea londrei venind la opera dand 170 de lire pe bilet. Ce este si mai fascinant, insa, este sa te duci tu roman in blugi pe langa domnii la costume scumpe, tu cu bilet de 10 lire fara loc si sa te asezi la pauza langa domnii si doamnele cu bilete de 300 de lire. Nu pot sa zic decat ca privirea lor este priceless. Altfel, spectacolul foarte spectaculos. 

Am auzit Four Seasons al lui Vivaldi intr-o biserica. Nu stiam ca sunetele se pot auzi atat de clar. Diseara vad Requiem-ul lui Mozart in acelasi loc. 

Am vazut Chicago care a fost cam la ce ma asteptam nici mai mult nici mai putin. O reprezentare in care toate fetele sunt imbracate mai mult sau mai putin in lenjerie neagra si chestii de plasa puse pe ele. Doar ca am avut o roxy de tot cacatul. A fost foarte misto insa ca orchestra era pe scena si ocazional facea si ea parte din spectacol, mai ales dirijorul care topaia in sus si-n jos si interactiona cu actorii. 

Si ajungem astfel la de departe cea mai frumoasa intamplare din toate cele culturale de mai sus si anume musical-ul Lion King pus in scena de Julie Taymor, regizoarea Titus si Frida si Across the Universe. Ma asteptam deci la un spectacol, dar uite ca limitele imaginatiei mele sunt limitate. E un basm vizual, e minunat ca cineva chiar poate sa-si ia toate culorile si formele pe care le vede in cap si sa le proiecteze pe scena fix asa ca un hocus pocus. Am incercat sa fac o poza cu mobilul la chestia asta si poate ca da o idee asa de curcubeul care se intampla in fata noastra. 


Monday, September 15, 2008

quote

ma uitam acum la special features-urile de la Usual Suspects si gabriel byrne pune ceva in cuvinte acolo foarte foarte frumos si foarte punct pe i. it goes like this: 


"They've turned American movies into McMovies. So that when the moviegoer gets his movie, it's like a hamburger. He doesn't want a piece of aubergine in there. He wants his onion, his tomato, his hamburger and his bun. He doesn't want the bun hard, he wants it soft and he wants it in two minutes" 

Special features-urile de la editia asta sunt... spectaculoase in continut.

Friday, September 12, 2008

matei apostolescu

romanian art!









Sunday, September 7, 2008

fuck off

Mai, retardatii astia n-au limite. Azi cand sa mananc inainte sa vad unforgiven ma duc ma asez ca omu si vine o tarfaciune sa-mi zica in felul urmator - eu asezat "Are you alright?" zicem da zice "i was about to seat those people here" si ne-arata cu degetu spre un cuplu 10 metri mai incolo si ca "there's a waiting list and a queue" si ca nu stiu ce mortii ma-sii. Deci ma ridica de la masa. In cacatul de restaurant cu 10 mese goale cacata englezoaica ma ridica pe mine de la masa sa ma aseze la aia de langa ea. Ma pis pe natia lor de retardati infecti sper sa se suga in ei atat de tare ca pana la urma sa faca o implozie fizica si individuala si sa vedem la stiri cum "un nor de creieri si intestine de englezoi retardati se apropie de coasta de azur a frantei dupa ce a poluat jumatate din marea nordului avand ca urmare sinuciderea a 34000 de balene si 23 de delfini". Si de fapt problema fundamentala acestei natiuni infecte este ca undeva pe drum au uitat cea mai importanta intrebare pentru organismele vii si inteligente si anume DE CE? Acest "De ce cacat sa fac asa ceva?" a fost inlocuit pe aceasta insula scarboasa de "Dumnezeule, De ce nu m-am gandit eu la asta? De ce oare as fuma eu vreodata intr-un pub? De ce sunt atat de nebun?". Cu cat esti mai soldatel aici cu cat esti mai sus pe scara spre degetelul mic al reginei de pupat. Cu cat te conformezi mai repede, cu cat de conformezi exact cu atat te integrezi mai bine aici. Si asta e o boala pe care o contracteaza imigrantii care stau aici de mult timp, dar mama-boala, samanta ei care se regaseste in fiecare englezoi retard este ceva absolut spectaculos. Nu numai ca nu-si pun intrebarea "de ce?" ei se grabesc mai mai sa se calce pe capete sa-si insuseasca noua regula ca niste buni soldatei ce sunt ei, mai ca parca chiar a fost ideea lor! Un exemplu excelent de studiat peste care am dat eu aici este a mea Kayleigh din bar cu care la inceput ma uitam la televizor si dadeam sms-uri pe sub bar si veneam mancand la servici si asa mai departe. Ei bine, ordine de sus din brazilia spun ca nu avem voie la televizor, pentru ca, dupa cum imi tuna Kayleigh intr-o zi cand mi-a inchis televizorul "The TV is for customers only and for sports only. It is not for us to watch" Sa moara ma-ta fa! Si atunci cand ne uitam la olimpiada la handicapati testand cand li se va rupe coloana vertebrala in doua ca o scobitoare cum pula mea era? Si o spun ca si cum tocmai le-ai insultat inteligenta, familia si regina. Si ca si cum a fost ideea lor de la bun inceput. Pariez ca unii se si autoflageleaza ca nu s-au gandit mai devreme la noi modalitati ingenioase de a se persecuta pe ei insisi. 


Ma cac in insula voastra, ba.

the bfi

Unforgiven - Zici Unforgiven si publicul urla westernul demitizant, eulogia, etcetera! Am avut si eu ocazia sa-l vad pe ecran mare la bfi asta seara si intr-adevar, filmul este foarte frumos. Incet, batranesc si greoi spunand cu fiecare cadru ca nu se grabeste sa ajunga nicaieri si, da, demitizant, dar imi pare ceva mai complicat de-atat. In filmul asta Clint Eastwood este - de fapt a fost, in mod evident, cel mai smecher dintre smecheri dar acum la senectute isi pune pistoalele-n cui si se apuca de manat porci, insa demitizarea genului proclamata peste tot mi se pare, acum c-am vazut filmul, paradoxala. In efortul lui de a-ti arata lipsa oricarei grandori in cowboyii prafuiti, unul fermier, altul tamplar, altul negru iti arata tocmai nepotrivirea personajelor astora in peisajul respectiv. Pentru ca fermierul este unul prost, muritor de foame, porcii-i sunt febrili iar el nu poate sa-i prinda, iar adversarului sau, tamplarul, ii ploua in casa facuta cu mainile lui. Si revine in felul asta la teza ca acesti semizei isi au locul pe cai impuscandu-se reciproc, nu avand vieti cotidiene banale. Dar asta este un fond de vreo 100 de minute excelent pentru apoteoticul si mult asteptatul "Tu stii cine sunt eu?" de la final, care e previzibil evident, si de fapt e redundant sa spui previzbil pentru ca el este anuntat, dar proportiile si de asemenea coaiele momentului sunt mult peste asteptari. Ajungand la replica cacatoare, raspunsul lui Clint Eastwood la acuza ca a impuscat un om neinarmat: "He should've armed himself when he decided to decorate his bar with my friend". Enough said.



RocknRolla - Am vazut ultimul film al lui Guy Ritchie in ziua in care a aparut si sunt teribil de mandru de mine. Este exact la ce te-ai putea astepta and then some. Trailerul este o reprezentare perfecta a filmului. The guy delivers ca sa spun asa. Mai cu seama ca daca in Snatch si Lock Stock, verii filmului astuia, Ritchie mai degraba privea asa de la distanta si se uita la coolness happening acolo aici e printre ei cu camera in nebunie zguduind, transpirand, alergand si impuscandu-se cu ei. Cu mentiunea riscanta, e ceva mai liric aici. Prin Toby Kebbel care este absolut cacator, este fix Brad Pitt-ul lui Snatch pentru filmul asta, si l-am vazut prima oara in Dead Man's Shoes unde era iar foarte misto. Aici e un personaj diametral opus fata de retardatul din Dead Man's Shoes. As zice ca singura problema majora a filmului e ca te lasa un pic cu gura cascata cerand mai mult, pentru ca a fost scris de la inceput intr-o forma de trilogie (parca) si asta e abia primul episod si la sfarsit chiar te lasa ca si cum ar fi abia primul episod si tune in for next time! Doar ca next time sa tot fie peste o gramada de ani pentru ca acum Guy Ritchie face un Sherlock Holmes cu Robert Downey Jr. si cu banii din ala teoretic ar trebui sa faca The Real RocknRolla.

Sunday, August 31, 2008

pe o nota mai vesela

Atat de multi bani (nu chiar), atat de putin timp, atat de multe dvd-uri si atat de multe comics-uri. Astazi, de exemplu, intr-un efort concentrat, s-a intamplat o comanda de 160 de lire pe amazon ceea ce nu poate decat sa bucure locatarii acestei camarute din sudul londrei. Sud pentru ca englezii numesc orice, oricat de sud de tamisa ca "southern" si rau famat. Numai bine pentru preturi. Desi, ce-i drept, cand, intr-o zi, eram imobilizat in casa ca n-aveam cheile, intr-o tentativa de a ma hrani am pus mana pe telefon si-am sunat la pizza hut si-au zis ca ei nu livreaza pe straduta mea din cauza atacurilor repetate asupra baietilor lor, pe cand concluzia logica aici nu mi se pare ca este ca e un cartier violent, cat unul pur si simplu infometat. 


In alta ordine de idei, azi am vazut un exemplu mare gras si negru de rasism. Dar sa incepem cu inceputul. Este un puternic iz de ironie in aer aici unde toti, dar toti soferii de autobuz sunt negri, in conditiile in care acum 40 de ani... Asa. De asemenea, in casa asta existau 2 germance, acum una din ele a plecat, surori, una din ele este o fanatica religioasa, si atendeaza la concerte in sinagogi, iar sora ei canta la clarinet muzica de evrei. In conditiile in care acum 60 de ani... In fine... Azi un chinez a venit la soferul negru si mare l-a intrebat saracul pe o voce tremuranda daca e nu stiu ce statie nu stiu unde si l-a expediat aproape sa-l scuipe ca dupa aceea sa apara un negru sa-l intrebe unde e nu stiu ce statie si noi restul sa asteptam pana e lamurit inainte sa plecam. Si apropo de negri, kenyanul a mai fost o data in bar saptamana asta.

Munca intr-un bar din londra nu este atat de fun cum imi imaginam. Sau poate pur si simplu in asta in care ma regasesc eu nu e asa fun, pentru ca in barul de peste drum, fostul barman, care acum si-a dat demisia ca sa-si inregistreze un album solo, mai scotea chitara si canta un jeff buckley pentru consumatori. Dar nu la mine in bar, nu. La mine in bar am primit ordine de la management ca n-avem voie sa stam jos in spatele barului sau sa stam punct, n-avem voie sa citim sau sa ne uitam la televizor. Ei bine, nu pot sa spun ca sunt un barman eminent din punctul asta de vedere. Inceputul saptamanii e intodeauna slow. Mai ales cand lucrezi pe zi. Sunt 10/20 de clienti pe zi intre 11 si 6 la inceputul saptamanii. Drept care ce poti sa faci, ca doar nu te apuci sa stergi rafturi sticle si tot felul de alte lucruri solicitante in felul asta. Drept care primele doua zile din saptamana le-am inceput cu un program foarte bine stabilit cu televiziunea britanica. De la 11 flinstone de la 12 smallville dupa aia 1 episod din house dupa aia 1 de ER (ce succesiune minunata) apoi emisiunea aia cu concurs de bucatari si de la 4 pana la 6 un regal top gear. Asta a durat doar 2 zile din pacate, pana a venit cacata de brazilianca in capul meu si mi-a zis sa sterg rafturi. Dar au fost niste 2 zile foarte bune. Pesemne ca n-o sa fiu platit pentru ele in bunul spirit warwickian. Dar pesemne ca o sa ma cac in capul ei. Azi mi-am luat bilet spre romania. 23 septembrie. Abia astept. 

Poate nu-i chiar asa vesela nota asta. Eu am incercat. 

acum sunt adult

Traiesc o drama de o saptamana. Saptamana trecuta, cand am primit primul salariu, am primit 150 de lire, cu 50 de lire mai putin decat calculele mele. Desi nu am fost niciodata bun la matematica, pot sa spun ca sunt mai mult decat capabil sa calculez exact banii pe care trebuie sa ii primesc. La inceput i-am zis lu Kayleigh, Kayleigh, trebuie ca este o neintelegere aici. Ea spune ca trebuie. Mai multe discutii converg spre punctul in care se concluzioneaza ca voi primi ce n-am primit acum la urmatorul salariu. Urmatorul salariu, insa, s-a intamplat azi. Iar cei 50 de lire nu sunt in buzunarul meu. Pe langa faptul ca am fost instiintat ca din cele 45 de ore pe care le-am depus acolo in prima saptamana voi fi platit doar pentru 30, pentru ca, vezi doamne, n-aveam previous bar experience si primele 2 ture au fost training. Training care a constat dintr-o vivianne adormita aratand cu degetul spre diverse sticle si rafturi slobozind niste cuvinte pe care nu le intelegea nimeni, cred ca nici ea si ducandu-se inapoi in pat sa se culce. Am zis fie, sa zicem, sunteti muisti iar eu sunt ilegal, nu-mi dati banii. In acest punct al discutiei noastre a intervenit guvernul britanic, care zice hai sa luam bani de la catalin! Din cele 30 de ore care mi-au ramas acolo, vreo 5 a luat guvernul. Si ca sa vezi, uite asa am muncit 20 de ore in gol, ma simt ca si cum am alergat in gol. In cele din urma am reusit sa-mi renegociez neintelegerea si sa mi se mai puna 2 ore acolo. Drept care noua mea rezolutie de muncitor este ca pe viitor sa muncesc in fiecare saptamana mai putin de 20 de ore, pentru ca aparent, aici, in anglia, daca muncesti mai putin de 20 de euro guvernul te considera insignifiant. Si nu-ti baga mana-n buzunar.

Tuesday, August 26, 2008

i don't like it here anymore.

Locul asta nu exista. Londra sau Anglia este nula. Sa vii aici sa faci lucruri este ca si cum ti-ai vinde sufletul diavolului pe bani sau succes sau ce-o fi. In cel mai bun caz, Anglia va deveni cea mai mare gradina zoologica din lume, iar ea va fi imprejmuita de un gard prin care nu ai voie sa-i hranesti pe englezi iar oameni din toate colturile lumii vor veni pe insula sa vada animalul britanic. Pentru ca ce se intampla aici este demn de studiat. Iti trebuie mai multe vieti de om, mai multe generatii, mai multe minti coordonate pe aceeasi axa in niste sute de ani ca sa aduci un popor in genunchi intr-un asemenea fel, sistematic si indeajuns de lent incat micsorarea custii sa devina imperceptibila. In deceniul asta le-am luat alcoolul, in deceniul trecut le-am luat barurile, acum doua decenii le-am luat geamurile iar acum 3 le-am luat limonada. In cel mai rau caz lumea nu va veni sa vada animalul britanic ci vom devenii cu totii ca ei. Locul asta e ca un vis pervers si imposibil, lucruri se intampla aici si ai iluzia libertatii, dar cum spunea cineva, in Londra nu mai e posibila in vecii vecilor o revolutie. Daca le-ai spune acum englezilor ca nu mai au voie sa poarte blugi ca nu mai au voie sa mestece guma sau sa iasa din casa dupa ora 11 ei nu ar simti decat o usoara bruscare inainte pe cararea care le e asezata deja in fata. Pesemne ca ar spune "Oh, my. Do we have to?". Yes you do. In locul asta oamenii sunt dati afara din baruri la ora 10.30 cu clopotelul. Paznici din muzee mana afara vizitatorii la fix ora 6 asa cum folosesc ciobanii cainii pe oi ca sa mearga pe unde vor ei. Te incercuiesc asa parca sa nu cumva sa incerci sa scapi printre ei si sa mai vezi un Da Vinci. Locul asta nu o sa faca decat sa se inchida din ce in ce mai tare. Poate nu acum, poate nu peste 10 ani, poate peste 50 de ani, englezii nu vor mai iesi din casa dupa ora 11 pentru acelasi motiv pentru care ei nu mai au cosuri de gunoi pe strazi, geamurile nu se deschid si plasele sunt puse pe balcoane. For your health and safety.

Saturday, August 23, 2008

bang bang



wow

Tuesday, August 19, 2008

o zi buna pentru stiinta

A fost azi. In primul rand incepand cu faptul ca am muncit "dimineata", de la 11 la 6 ceea ce eu gasesc ca-mi fura mai putin din viata din simplul motiv ca nu exista perioada de asteptare. Incepi la 11 atunci te trezesti la 9.50 dai cu apa pe fata pana la 10 pana la 10.30 ai un sandwhich in stomac si esti afara pe usa. Daca muncesti de la 5/6 pana la 12-1 ai tot timpul un cronometru in dreapta sus asa, coltul din dreapta al ochiului care-ti zice 4 ore pana la munca, 3 ore pana la munca, ar trebui sa mananc ceva, 2 ore pana la munca, baga-mi-as pula nu mai am timp sa fac nimic, nici macar filmu ala.., 1 ora pana la munca, mda hai sa ma uit pe reuters si asa se duce ziua. Mai cu seama ca ajungi la 12-1 acasa mananci ceva se face ceva gen 2 adormi la 2 juma te trezesti la 11. De la 11 la 6 gasesc ca-mi fura mai putin din viata. 

Deci oricum eram upbeat si fluierand mergeam la munca unde am gasit-o pe cea mai ok tipa de acolo cu care mi-am facut si prima tura, kayleigh, dormind pe o canapea era mega mahmura, brazilianca sefa era sus si dormea. Deci totul era mega lejer. Kayleigh s-a ridicat s-a asezat pe un scaun si-a pus picioarele pe una din mese si a dat drumul la televizor (intr-un gest de insubordonare frapanta in conditiile in care staff-ului i s-a facut observatie in urma cu cateva zile in legatura cu activitati ce nu ar trebui sa se intampla in timpul slujbei cum ar fi cititul statul jos sau statul degeaba). Si a luat o gura din jumatatea de sandwhich care-i ramasese de cine stie cand. Vazand acestea, mi-am dus si mi-am luat un sandwhich. Martea e o zi buna. Fiind trecut prin experienta a ceea ce inseamna vineri seara in spatele unui bar din londra am invatat sa apreciez zilele linistite. In afara de the regulars - middle aged men care se baga la 2-3 pahare de whisky in pauza de masa si tipul sinistru care vine in fiecare zi si cere un kronenberg (se scrie ceva gen kronenbourg?) se aseaza o bea si pleaca. In fiecare zi la aceeasi ora. Poti sa-ti pui ceasul dupa el. In afara de ei, pustiu. Ne place asta pentru ca pe ecranul nostru maricel se intampla olimpiada. Si stand (ba jos pe o lada de bere ba in picioare - pentru ca-s mai rebel asa) cu Kayleigh si uitandu-ne la diversi dubiosi ridicand 250 kg si chinezi pe nume He (asta e foarte amuzant cand citesti subtitrarea - englezii au subtitrare la chestii live - pesemne ca un nene care scrie foarte repede si, ce-i drept, greseste mult da' scrie repede); asa, chinezi He care sareau in triplu stumbusluc vertical in apa, se intampla sa ajungem la categoria alergaturi. Si ajungem la alergaturi de 1500 de M care a fost castigata de un pitic din Bahrain, si dupa el doi kenieni, dar bahrainezul nu-i decat exceptia care confirma regula: kenienii castiga tot tot timpu alergaturile. Si stateam acolo sprijiniti, pustiu, doar un nene negru care-si bea o bere intr-un colt si faceam ping pong cu kayleigh din intrebarea "Why the hell to kenians always win?". Pesemne ca ping pong-ul asta a durat o bucata buna de vreme pentru ca nenea negrul a avut timp sa se duca la baie si sa se intoarca si cand s-a intors a venit la noi si ne-a zis, intr-o engleza africana "You know what really pisses me off?" - Sunt sigur ca nu ne-a auzit. "Like, really pisses me off" - Purta o sapca si bluza cu Ireland scris cu verde pe el. "My country is a sellout. 50% of the black people you see running there are from my country and they all know each other and some are brothers but some take money from other countries to compete for them" etc. Si zic "Where are you from?". Si zice "Kenya". Sa moara ma-ta negrule! Kenya?! What were the fucking odds!!! Si cum intrebaera era plutinda-n aer in continuare i-am zis bine bine negrule da' de ce castiga kenienii tot timpu? Si el zice "Keyna always number one!". Bine bine negrule, da totusi de ce castiga kenienii tot timpu? Si ma rog pana la urma mi-a explicat el cum pe vremea sclaviei kenienii ca sa transporte lucruri din nu stiu ce motive care implica egiptul mergeau pe jos sute de kilometrii si tot felul de lucruri din-astea. Ma asteptam la ceva mai spectaculos totusi, speram sa zica ceva care mi-ar forma o imagine a tarii kenya in care nimeni nu merge toata lumea alearga si asa s-ar explica. Da' m-am multumit cu istorie. S-a intors la berea lui a baut-o si-a plecat. Kenieni in The Warwick... 

Dupa ce a plecat kenianul m-am gasit pus in fata unei dileme venita din partea unui cuplu care deja consumasera de la noi vreo 3 ginuri tonice si 3 beri si domnisoara ce avea dreaduri blonde (care arata de cacat - blonde adica) a cerut un long island ice tea. Acum, noi n-avem cocktailuri in meniu ca suntem un bar de oameni decenti nu unde vin toti destrabalatii! Si am intrebat-o pe Kayleigh care era jos daca ea stie si ea nici nu auzise de asa ceva. Eu cum am baut cateva la timpul meu am incercat sa-mi amintesc ce avea in el, dar cred ca long island ice tea-ul e tocmai ca sa nu-ti amintesti niste lucruri daramite care e mecanismul care-ti permite sa uiti si din ce e facut. Dar norocul nostru, in barul pustiu in care ma aflam eu si cu nenea asta care cerea long island-ul pentru prietena lui intra o koreanca care voia vodca tonic si a citit nedumerirea de pe fetele noastre. I-am expus problema si ne-a zis ea din ce e facut. In acest punct al povestirii noastre ar trebui sa mentionez ca in anglia un shot este 25ml nu 50ml ceea ce eu gasesc profund dubios dar relevant pentru povestea in cauza. Am purces spre a pune jumate de shot (shotul lor, adica vreo 12.5ml) de vodka jumate de triplu sec jumate de gin jumate de tequila si jumate de ... rahat, pe al 5-lea il uit tot timpu. Acum, eu nu am pretins niciodata ca sunt bun la matematica, cu atat mai putin la masuratori. Si la preparare acolo s-a tot intamplat sa mai fie 17ml de vodka 20 de tequila, asa, ca sunt flexibil. Dar cocktail-ul a fost terminat in uralele koreencei de treaba si spre multumirea lui nenea care era si el dragut si mi-a dat 70p (asta inseamna 0.7£ - asta am scris doar ca sa folosesc semnul cool) pentru efort. Si uite asa se intampla ca prietena lui a primit ceea ce englezii ar numi un long island ice tea dublu, noi am numi un long island ice tea normal, iar ei un long island ice tea romanesc. 

<

Wednesday, August 13, 2008

Tuesday, August 12, 2008

o zi proasta pentru stiinta

A fost azi. Pentru ca azi am spart un pahar. Paharul era mic, vina mea era partiala, dar paharul era imprastiat pe jos. Aparent nu-i mare cacat ca am spart un pahar, dar pentru mine a fost dramatic. Urmatoarea bere turnata a fost zgaltaita si varsata prinzand cu coada ochiului cum colega aduna cioburile. De asemenea, bacsisul de azi a fost de 1.20£. Ceea ce este dramatic cand te gandesti ca ieri a fost 7.40£ (ce-mi place semnul asta). Tot azi am invatat cum se foloseste si cacatu de luat banii de pe card, dar asta abia dupa ce a venit un client la mine si mi-a intins cardul, eu marturisindu-i cu ochi plapanzi si umezi ca nu stiu cum se foloseste cacatu de luat banii de pe card. Si a fost foarte sinistru pentru ca omul asta se uita foarte urat la mine si pe gura ii ieseau numai dulcegarii politicoase. Duelul dintre ochii si gura domnului s-a desfasurat cam in felul urmator: It's ok (I wanna stab you). Everybody has a first day (And i'd like to stab every single one of 'em). So should I just wait here (I wanna fucking stab you). Ok (Stab). Pana la urma l-a rezolvat colega. Azi am luat si farfuria cu mancare din fata unei femei care aparent inca manca in ciuda faptului ca farfuria era pe masa neatinsa de vreo ora. Mi-a dat the evil eye si 15 pence. Asta este modul politicos de a spune muie, sir. Suspectez o legatura intre spargerea paharului si subtirimea paharului de bacsis. Mult prea aglomerat pentru o zi de luni oricum. Si a fost asa obositor ca la intoarcerea pe jos care s-a intamplat din cauza faptului ca nu mai aveam bani pe oyster, s-au purtat numeroase conversatii, cu voce tare, intre mine si Sean Connery. Si de fapt erau mai putin conversatii cat un monolog al lui repetand "I would like to fuck an apple. Could I please get that apple to fuck it". Maine pun o poza cu curcubeu. 

Sunday, August 10, 2008

si some everyday london


Big ben-ul a avut intotdeauna auriul ala de cacat acolo? 


Tatele americii vs tatele africii


cute shit


art £2

Mercantilismul acestui laptop ma forteaza sa pun semnu de lira in loc de orice alt semn acolo. Nici diez nu vrea. In fine, astea sunt alte doua opere dintre alea care nu alergau pe culoar si se regaseau in tate britain


Scrie "I'll kill you but i'm not going to crack". Si mai jos se intelege. Este facut de o femeie.


De asemenea facut de o femeie.

running art

Oh noes! You know what time it is! It's shit loads of pictures time! 

Vineri am fost la plimbare si am revazut si tate britain-ul. Si in tate britain se intampla ca unui nene artist i-a venit ideea asta sa puna oamenii sa alerge prin muzeu si sa o numeasca arta. Cum englezilor le place arta, iacata-ne ajungand la aceste imortalizari ale intamplarii: 



Asta alerga oaresicum indiferent. Nu trasmitea nici o emotie. 

Ea reprezinta aici latura feminina a oricarei opere.

Nenea asta alerga ca un etiopian, incerca sa ne transmita foametea pe care o poate suferi un artist (atunci cand pune oameni sa alerge prin muzeu)

Asta nu-i acelasi cu primu?

E, uite, da, tipu asta da, alerga de parca la capatul culoarului il asteptau bani. Si de fapt cred ca chiar le-au dat bani. Au alergat vreo 2 ore. Sau poate mai mult, dupa un timp am plecat.

the warwick

Incepand de ieri sunt un mandru barman la the warwick care e la 20 de minute de mers pe jos de mine. Lucreaza numai femei acolo, sefa mea e brazilianca si locuieste deasupra barului, drept care in cele doua dimineti in care m-am dus acolo pana acum am gasit-o de fiecare data cu o fata de trezita din somn in slapi, ciufuta si cu o matura in mana. Tot ea este persoana cea mai lenesa pe care am intalnit-o vreodata cand vine vorba de vorbit. Ma depaseste pe mine. Ea pur si simplu incepe sa formeze cuvantul in cap, in buze, si undeva pe la mijloc oboseste si in loc de silabe iese aer. La capitolul antropologic deocamdata stau subtirel, barul fiind undeva langa o strada cu multe bed and breakfast-uri vin relativ multi turisti in bar. Ce-am observat, insa, e ca engleza vorbita de rusi e mult mai fun pe viu decat la tv. Ei nu pronunta niciodata ultimele 2 litere si nu pentru ca nu pot ci pentru ca aleg sa n-o faca. Propozitia lor se termina brusc si tu te gasesti cautand in continuare litere in timp ce rusu din fata ta se uita la tine de parca te-ai uita ciudat la el.


In alta ordine de idei, atunci cand nu se uita ciudat rusi la mine, avem un televizor maricel acolo pe care se intampla olimpiada. Cateva observatii:

- hocheiul pe iarba e ca hocheiul pe gheata doar ca cu un puc imaginar
- badminton-ul este un sport. urmeaza frisbee
- judo-ul practicat de femei asiatice de 45 de kg este foarte foarte amuzant!!
- prefer sa sterg mese decat sa ma uit la oameni mici ridicand haltere. oameni mici, nu midgeti. midgeti ridicand haltere ar fi foarte entertaining.

Tuesday, August 5, 2008

together for london



Astea impanzesc fiecare statie de metrou.

Sunday, August 3, 2008

 

Free Blog Counter