pe o nota mai vesela

Atat de multi bani (nu chiar), atat de putin timp, atat de multe dvd-uri si atat de multe comics-uri. Astazi, de exemplu, intr-un efort concentrat, s-a intamplat o comanda de 160 de lire pe amazon ceea ce nu poate decat sa bucure locatarii acestei camarute din sudul londrei. Sud pentru ca englezii numesc orice, oricat de sud de tamisa ca "southern" si rau famat. Numai bine pentru preturi. Desi, ce-i drept, cand, intr-o zi, eram imobilizat in casa ca n-aveam cheile, intr-o tentativa de a ma hrani am pus mana pe telefon si-am sunat la pizza hut si-au zis ca ei nu livreaza pe straduta mea din cauza atacurilor repetate asupra baietilor lor, pe cand concluzia logica aici nu mi se pare ca este ca e un cartier violent, cat unul pur si simplu infometat. 

In alta ordine de idei, azi am vazut un exemplu mare gras si negru de rasism. Dar sa incepem cu inceputul. Este un puternic iz de ironie in aer aici unde toti, dar toti soferii de autobuz sunt negri, in conditiile in care acum 40 de ani... Asa. De asemenea, in casa asta existau 2 germance, acum una din ele a plecat, surori, una din ele este o fanatica religioasa, si atendeaza la concerte in sinagogi, iar sora ei canta la clarinet muzica de evrei. In conditiile in care acum 60 de ani... In fine... Azi un chinez a venit la soferul negru si mare l-a intrebat saracul pe o voce tremuranda daca e nu stiu ce statie nu stiu unde si l-a expediat aproape sa-l scuipe ca dupa aceea sa apara un negru sa-l intrebe unde e nu stiu ce statie si noi restul sa asteptam pana e lamurit inainte sa plecam. Si apropo de negri, kenyanul a mai fost o data in bar saptamana asta.

Munca intr-un bar din londra nu este atat de fun cum imi imaginam. Sau poate pur si simplu in asta in care ma regasesc eu nu e asa fun, pentru ca in barul de peste drum, fostul barman, care acum si-a dat demisia ca sa-si inregistreze un album solo, mai scotea chitara si canta un jeff buckley pentru consumatori. Dar nu la mine in bar, nu. La mine in bar am primit ordine de la management ca n-avem voie sa stam jos in spatele barului sau sa stam punct, n-avem voie sa citim sau sa ne uitam la televizor. Ei bine, nu pot sa spun ca sunt un barman eminent din punctul asta de vedere. Inceputul saptamanii e intodeauna slow. Mai ales cand lucrezi pe zi. Sunt 10/20 de clienti pe zi intre 11 si 6 la inceputul saptamanii. Drept care ce poti sa faci, ca doar nu te apuci sa stergi rafturi sticle si tot felul de alte lucruri solicitante in felul asta. Drept care primele doua zile din saptamana le-am inceput cu un program foarte bine stabilit cu televiziunea britanica. De la 11 flinstone de la 12 smallville dupa aia 1 episod din house dupa aia 1 de ER (ce succesiune minunata) apoi emisiunea aia cu concurs de bucatari si de la 4 pana la 6 un regal top gear. Asta a durat doar 2 zile din pacate, pana a venit cacata de brazilianca in capul meu si mi-a zis sa sterg rafturi. Dar au fost niste 2 zile foarte bune. Pesemne ca n-o sa fiu platit pentru ele in bunul spirit warwickian. Dar pesemne ca o sa ma cac in capul ei. Azi mi-am luat bilet spre romania. 23 septembrie. Abia astept. 

Poate nu-i chiar asa vesela nota asta. Eu am incercat. 

acum sunt adult

Traiesc o drama de o saptamana. Saptamana trecuta, cand am primit primul salariu, am primit 150 de lire, cu 50 de lire mai putin decat calculele mele. Desi nu am fost niciodata bun la matematica, pot sa spun ca sunt mai mult decat capabil sa calculez exact banii pe care trebuie sa ii primesc. La inceput i-am zis lu Kayleigh, Kayleigh, trebuie ca este o neintelegere aici. Ea spune ca trebuie. Mai multe discutii converg spre punctul in care se concluzioneaza ca voi primi ce n-am primit acum la urmatorul salariu. Urmatorul salariu, insa, s-a intamplat azi. Iar cei 50 de lire nu sunt in buzunarul meu. Pe langa faptul ca am fost instiintat ca din cele 45 de ore pe care le-am depus acolo in prima saptamana voi fi platit doar pentru 30, pentru ca, vezi doamne, n-aveam previous bar experience si primele 2 ture au fost training. Training care a constat dintr-o vivianne adormita aratand cu degetul spre diverse sticle si rafturi slobozind niste cuvinte pe care nu le intelegea nimeni, cred ca nici ea si ducandu-se inapoi in pat sa se culce. Am zis fie, sa zicem, sunteti muisti iar eu sunt ilegal, nu-mi dati banii. In acest punct al discutiei noastre a intervenit guvernul britanic, care zice hai sa luam bani de la catalin! Din cele 30 de ore care mi-au ramas acolo, vreo 5 a luat guvernul. Si ca sa vezi, uite asa am muncit 20 de ore in gol, ma simt ca si cum am alergat in gol. In cele din urma am reusit sa-mi renegociez neintelegerea si sa mi se mai puna 2 ore acolo. Drept care noua mea rezolutie de muncitor este ca pe viitor sa muncesc in fiecare saptamana mai putin de 20 de ore, pentru ca aparent, aici, in anglia, daca muncesti mai putin de 20 de euro guvernul te considera insignifiant. Si nu-ti baga mana-n buzunar.

i don't like it here anymore.

Locul asta nu exista. Londra sau Anglia este nula. Sa vii aici sa faci lucruri este ca si cum ti-ai vinde sufletul diavolului pe bani sau succes sau ce-o fi. In cel mai bun caz, Anglia va deveni cea mai mare gradina zoologica din lume, iar ea va fi imprejmuita de un gard prin care nu ai voie sa-i hranesti pe englezi iar oameni din toate colturile lumii vor veni pe insula sa vada animalul britanic. Pentru ca ce se intampla aici este demn de studiat. Iti trebuie mai multe vieti de om, mai multe generatii, mai multe minti coordonate pe aceeasi axa in niste sute de ani ca sa aduci un popor in genunchi intr-un asemenea fel, sistematic si indeajuns de lent incat micsorarea custii sa devina imperceptibila. In deceniul asta le-am luat alcoolul, in deceniul trecut le-am luat barurile, acum doua decenii le-am luat geamurile iar acum 3 le-am luat limonada. In cel mai rau caz lumea nu va veni sa vada animalul britanic ci vom devenii cu totii ca ei. Locul asta e ca un vis pervers si imposibil, lucruri se intampla aici si ai iluzia libertatii, dar cum spunea cineva, in Londra nu mai e posibila in vecii vecilor o revolutie. Daca le-ai spune acum englezilor ca nu mai au voie sa poarte blugi ca nu mai au voie sa mestece guma sau sa iasa din casa dupa ora 11 ei nu ar simti decat o usoara bruscare inainte pe cararea care le e asezata deja in fata. Pesemne ca ar spune "Oh, my. Do we have to?". Yes you do. In locul asta oamenii sunt dati afara din baruri la ora 10.30 cu clopotelul. Paznici din muzee mana afara vizitatorii la fix ora 6 asa cum folosesc ciobanii cainii pe oi ca sa mearga pe unde vor ei. Te incercuiesc asa parca sa nu cumva sa incerci sa scapi printre ei si sa mai vezi un Da Vinci. Locul asta nu o sa faca decat sa se inchida din ce in ce mai tare. Poate nu acum, poate nu peste 10 ani, poate peste 50 de ani, englezii nu vor mai iesi din casa dupa ora 11 pentru acelasi motiv pentru care ei nu mai au cosuri de gunoi pe strazi, geamurile nu se deschid si plasele sunt puse pe balcoane. For your health and safety.

bang bang

wow

o zi buna pentru stiinta

A fost azi. In primul rand incepand cu faptul ca am muncit "dimineata", de la 11 la 6 ceea ce eu gasesc ca-mi fura mai putin din viata din simplul motiv ca nu exista perioada de asteptare. Incepi la 11 atunci te trezesti la 9.50 dai cu apa pe fata pana la 10 pana la 10.30 ai un sandwhich in stomac si esti afara pe usa. Daca muncesti de la 5/6 pana la 12-1 ai tot timpul un cronometru in dreapta sus asa, coltul din dreapta al ochiului care-ti zice 4 ore pana la munca, 3 ore pana la munca, ar trebui sa mananc ceva, 2 ore pana la munca, baga-mi-as pula nu mai am timp sa fac nimic, nici macar filmu ala.., 1 ora pana la munca, mda hai sa ma uit pe reuters si asa se duce ziua. Mai cu seama ca ajungi la 12-1 acasa mananci ceva se face ceva gen 2 adormi la 2 juma te trezesti la 11. De la 11 la 6 gasesc ca-mi fura mai putin din viata. 

Deci oricum eram upbeat si fluierand mergeam la munca unde am gasit-o pe cea mai ok tipa de acolo cu care mi-am facut si prima tura, kayleigh, dormind pe o canapea era mega mahmura, brazilianca sefa era sus si dormea. Deci totul era mega lejer. Kayleigh s-a ridicat s-a asezat pe un scaun si-a pus picioarele pe una din mese si a dat drumul la televizor (intr-un gest de insubordonare frapanta in conditiile in care staff-ului i s-a facut observatie in urma cu cateva zile in legatura cu activitati ce nu ar trebui sa se intampla in timpul slujbei cum ar fi cititul statul jos sau statul degeaba). Si a luat o gura din jumatatea de sandwhich care-i ramasese de cine stie cand. Vazand acestea, mi-am dus si mi-am luat un sandwhich. Martea e o zi buna. Fiind trecut prin experienta a ceea ce inseamna vineri seara in spatele unui bar din londra am invatat sa apreciez zilele linistite. In afara de the regulars - middle aged men care se baga la 2-3 pahare de whisky in pauza de masa si tipul sinistru care vine in fiecare zi si cere un kronenberg (se scrie ceva gen kronenbourg?) se aseaza o bea si pleaca. In fiecare zi la aceeasi ora. Poti sa-ti pui ceasul dupa el. In afara de ei, pustiu. Ne place asta pentru ca pe ecranul nostru maricel se intampla olimpiada. Si stand (ba jos pe o lada de bere ba in picioare - pentru ca-s mai rebel asa) cu Kayleigh si uitandu-ne la diversi dubiosi ridicand 250 kg si chinezi pe nume He (asta e foarte amuzant cand citesti subtitrarea - englezii au subtitrare la chestii live - pesemne ca un nene care scrie foarte repede si, ce-i drept, greseste mult da' scrie repede); asa, chinezi He care sareau in triplu stumbusluc vertical in apa, se intampla sa ajungem la categoria alergaturi. Si ajungem la alergaturi de 1500 de M care a fost castigata de un pitic din Bahrain, si dupa el doi kenieni, dar bahrainezul nu-i decat exceptia care confirma regula: kenienii castiga tot tot timpu alergaturile. Si stateam acolo sprijiniti, pustiu, doar un nene negru care-si bea o bere intr-un colt si faceam ping pong cu kayleigh din intrebarea "Why the hell to kenians always win?". Pesemne ca ping pong-ul asta a durat o bucata buna de vreme pentru ca nenea negrul a avut timp sa se duca la baie si sa se intoarca si cand s-a intors a venit la noi si ne-a zis, intr-o engleza africana "You know what really pisses me off?" - Sunt sigur ca nu ne-a auzit. "Like, really pisses me off" - Purta o sapca si bluza cu Ireland scris cu verde pe el. "My country is a sellout. 50% of the black people you see running there are from my country and they all know each other and some are brothers but some take money from other countries to compete for them" etc. Si zic "Where are you from?". Si zice "Kenya". Sa moara ma-ta negrule! Kenya?! What were the fucking odds!!! Si cum intrebaera era plutinda-n aer in continuare i-am zis bine bine negrule da' de ce castiga kenienii tot timpu? Si el zice "Keyna always number one!". Bine bine negrule, da totusi de ce castiga kenienii tot timpu? Si ma rog pana la urma mi-a explicat el cum pe vremea sclaviei kenienii ca sa transporte lucruri din nu stiu ce motive care implica egiptul mergeau pe jos sute de kilometrii si tot felul de lucruri din-astea. Ma asteptam la ceva mai spectaculos totusi, speram sa zica ceva care mi-ar forma o imagine a tarii kenya in care nimeni nu merge toata lumea alearga si asa s-ar explica. Da' m-am multumit cu istorie. S-a intors la berea lui a baut-o si-a plecat. Kenieni in The Warwick... 

Dupa ce a plecat kenianul m-am gasit pus in fata unei dileme venita din partea unui cuplu care deja consumasera de la noi vreo 3 ginuri tonice si 3 beri si domnisoara ce avea dreaduri blonde (care arata de cacat - blonde adica) a cerut un long island ice tea. Acum, noi n-avem cocktailuri in meniu ca suntem un bar de oameni decenti nu unde vin toti destrabalatii! Si am intrebat-o pe Kayleigh care era jos daca ea stie si ea nici nu auzise de asa ceva. Eu cum am baut cateva la timpul meu am incercat sa-mi amintesc ce avea in el, dar cred ca long island ice tea-ul e tocmai ca sa nu-ti amintesti niste lucruri daramite care e mecanismul care-ti permite sa uiti si din ce e facut. Dar norocul nostru, in barul pustiu in care ma aflam eu si cu nenea asta care cerea long island-ul pentru prietena lui intra o koreanca care voia vodca tonic si a citit nedumerirea de pe fetele noastre. I-am expus problema si ne-a zis ea din ce e facut. In acest punct al povestirii noastre ar trebui sa mentionez ca in anglia un shot este 25ml nu 50ml ceea ce eu gasesc profund dubios dar relevant pentru povestea in cauza. Am purces spre a pune jumate de shot (shotul lor, adica vreo 12.5ml) de vodka jumate de triplu sec jumate de gin jumate de tequila si jumate de ... rahat, pe al 5-lea il uit tot timpu. Acum, eu nu am pretins niciodata ca sunt bun la matematica, cu atat mai putin la masuratori. Si la preparare acolo s-a tot intamplat sa mai fie 17ml de vodka 20 de tequila, asa, ca sunt flexibil. Dar cocktail-ul a fost terminat in uralele koreencei de treaba si spre multumirea lui nenea care era si el dragut si mi-a dat 70p (asta inseamna 0.7£ - asta am scris doar ca sa folosesc semnul cool) pentru efort. Si uite asa se intampla ca prietena lui a primit ceea ce englezii ar numi un long island ice tea dublu, noi am numi un long island ice tea normal, iar ei un long island ice tea romanesc. 

<

rainbow london

o zi proasta pentru stiinta

A fost azi. Pentru ca azi am spart un pahar. Paharul era mic, vina mea era partiala, dar paharul era imprastiat pe jos. Aparent nu-i mare cacat ca am spart un pahar, dar pentru mine a fost dramatic. Urmatoarea bere turnata a fost zgaltaita si varsata prinzand cu coada ochiului cum colega aduna cioburile. De asemenea, bacsisul de azi a fost de 1.20£. Ceea ce este dramatic cand te gandesti ca ieri a fost 7.40£ (ce-mi place semnul asta). Tot azi am invatat cum se foloseste si cacatu de luat banii de pe card, dar asta abia dupa ce a venit un client la mine si mi-a intins cardul, eu marturisindu-i cu ochi plapanzi si umezi ca nu stiu cum se foloseste cacatu de luat banii de pe card. Si a fost foarte sinistru pentru ca omul asta se uita foarte urat la mine si pe gura ii ieseau numai dulcegarii politicoase. Duelul dintre ochii si gura domnului s-a desfasurat cam in felul urmator: It's ok (I wanna stab you). Everybody has a first day (And i'd like to stab every single one of 'em). So should I just wait here (I wanna fucking stab you). Ok (Stab). Pana la urma l-a rezolvat colega. Azi am luat si farfuria cu mancare din fata unei femei care aparent inca manca in ciuda faptului ca farfuria era pe masa neatinsa de vreo ora. Mi-a dat the evil eye si 15 pence. Asta este modul politicos de a spune muie, sir. Suspectez o legatura intre spargerea paharului si subtirimea paharului de bacsis. Mult prea aglomerat pentru o zi de luni oricum. Si a fost asa obositor ca la intoarcerea pe jos care s-a intamplat din cauza faptului ca nu mai aveam bani pe oyster, s-au purtat numeroase conversatii, cu voce tare, intre mine si Sean Connery. Si de fapt erau mai putin conversatii cat un monolog al lui repetand "I would like to fuck an apple. Could I please get that apple to fuck it". Maine pun o poza cu curcubeu. 

si some everyday london

Big ben-ul a avut intotdeauna auriul ala de cacat acolo? 

Tatele americii vs tatele africii

cute shit

art £2

Mercantilismul acestui laptop ma forteaza sa pun semnu de lira in loc de orice alt semn acolo. Nici diez nu vrea. In fine, astea sunt alte doua opere dintre alea care nu alergau pe culoar si se regaseau in tate britain

Scrie "I'll kill you but i'm not going to crack". Si mai jos se intelege. Este facut de o femeie.

De asemenea facut de o femeie.

running art

Oh noes! You know what time it is! It's shit loads of pictures time! 

Vineri am fost la plimbare si am revazut si tate britain-ul. Si in tate britain se intampla ca unui nene artist i-a venit ideea asta sa puna oamenii sa alerge prin muzeu si sa o numeasca arta. Cum englezilor le place arta, iacata-ne ajungand la aceste imortalizari ale intamplarii: 

Asta alerga oaresicum indiferent. Nu trasmitea nici o emotie. 

Ea reprezinta aici latura feminina a oricarei opere.

Nenea asta alerga ca un etiopian, incerca sa ne transmita foametea pe care o poate suferi un artist (atunci cand pune oameni sa alerge prin muzeu)

Asta nu-i acelasi cu primu?

E, uite, da, tipu asta da, alerga de parca la capatul culoarului il asteptau bani. Si de fapt cred ca chiar le-au dat bani. Au alergat vreo 2 ore. Sau poate mai mult, dupa un timp am plecat.

the warwick

Incepand de ieri sunt un mandru barman la the warwick care e la 20 de minute de mers pe jos de mine. Lucreaza numai femei acolo, sefa mea e brazilianca si locuieste deasupra barului, drept care in cele doua dimineti in care m-am dus acolo pana acum am gasit-o de fiecare data cu o fata de trezita din somn in slapi, ciufuta si cu o matura in mana. Tot ea este persoana cea mai lenesa pe care am intalnit-o vreodata cand vine vorba de vorbit. Ma depaseste pe mine. Ea pur si simplu incepe sa formeze cuvantul in cap, in buze, si undeva pe la mijloc oboseste si in loc de silabe iese aer. La capitolul antropologic deocamdata stau subtirel, barul fiind undeva langa o strada cu multe bed and breakfast-uri vin relativ multi turisti in bar. Ce-am observat, insa, e ca engleza vorbita de rusi e mult mai fun pe viu decat la tv. Ei nu pronunta niciodata ultimele 2 litere si nu pentru ca nu pot ci pentru ca aleg sa n-o faca. Propozitia lor se termina brusc si tu te gasesti cautand in continuare litere in timp ce rusu din fata ta se uita la tine de parca te-ai uita ciudat la el.

In alta ordine de idei, atunci cand nu se uita ciudat rusi la mine, avem un televizor maricel acolo pe care se intampla olimpiada. Cateva observatii:

- hocheiul pe iarba e ca hocheiul pe gheata doar ca cu un puc imaginar

- badminton-ul este un sport. urmeaza frisbee

- judo-ul practicat de femei asiatice de 45 de kg este foarte foarte amuzant!!

- prefer sa sterg mese decat sa ma uit la oameni mici ridicand haltere. oameni mici, nu midgeti. midgeti ridicand haltere ar fi foarte entertaining.

together for london

Astea impanzesc fiecare statie de metrou.

i wish i had a pink pony

turistic vorbind

bus

organic

Devine din ce in ce mai insuportabil sa fiu nevoit sa-mi cumpar toata mancarea din supermarket-uri. Pentru ca mancarea la englezi nu are gust. Si daca are gust are gust de cheddar cheese. Si ca sa aibe gust trebuie sa scrie pe ea Organic si dai mai multi bani. Ei bine, e ceva profund in neregula cu o tara care te pune sa platesti mai mult pentru ca cumperi rosii care chiar au atins pamantul candva.