acum sunt adult

Traiesc o drama de o saptamana. Saptamana trecuta, cand am primit primul salariu, am primit 150 de lire, cu 50 de lire mai putin decat calculele mele. Desi nu am fost niciodata bun la matematica, pot sa spun ca sunt mai mult decat capabil sa calculez exact banii pe care trebuie sa ii primesc. La inceput i-am zis lu Kayleigh, Kayleigh, trebuie ca este o neintelegere aici. Ea spune ca trebuie. Mai multe discutii converg spre punctul in care se concluzioneaza ca voi primi ce n-am primit acum la urmatorul salariu. Urmatorul salariu, insa, s-a intamplat azi. Iar cei 50 de lire nu sunt in buzunarul meu. Pe langa faptul ca am fost instiintat ca din cele 45 de ore pe care le-am depus acolo in prima saptamana voi fi platit doar pentru 30, pentru ca, vezi doamne, n-aveam previous bar experience si primele 2 ture au fost training. Training care a constat dintr-o vivianne adormita aratand cu degetul spre diverse sticle si rafturi slobozind niste cuvinte pe care nu le intelegea nimeni, cred ca nici ea si ducandu-se inapoi in pat sa se culce. Am zis fie, sa zicem, sunteti muisti iar eu sunt ilegal, nu-mi dati banii. In acest punct al discutiei noastre a intervenit guvernul britanic, care zice hai sa luam bani de la catalin! Din cele 30 de ore care mi-au ramas acolo, vreo 5 a luat guvernul. Si ca sa vezi, uite asa am muncit 20 de ore in gol, ma simt ca si cum am alergat in gol. In cele din urma am reusit sa-mi renegociez neintelegerea si sa mi se mai puna 2 ore acolo. Drept care noua mea rezolutie de muncitor este ca pe viitor sa muncesc in fiecare saptamana mai putin de 20 de ore, pentru ca aparent, aici, in anglia, daca muncesti mai putin de 20 de euro guvernul te considera insignifiant. Si nu-ti baga mana-n buzunar.