the warwick

Incepand de ieri sunt un mandru barman la the warwick care e la 20 de minute de mers pe jos de mine. Lucreaza numai femei acolo, sefa mea e brazilianca si locuieste deasupra barului, drept care in cele doua dimineti in care m-am dus acolo pana acum am gasit-o de fiecare data cu o fata de trezita din somn in slapi, ciufuta si cu o matura in mana. Tot ea este persoana cea mai lenesa pe care am intalnit-o vreodata cand vine vorba de vorbit. Ma depaseste pe mine. Ea pur si simplu incepe sa formeze cuvantul in cap, in buze, si undeva pe la mijloc oboseste si in loc de silabe iese aer. La capitolul antropologic deocamdata stau subtirel, barul fiind undeva langa o strada cu multe bed and breakfast-uri vin relativ multi turisti in bar. Ce-am observat, insa, e ca engleza vorbita de rusi e mult mai fun pe viu decat la tv. Ei nu pronunta niciodata ultimele 2 litere si nu pentru ca nu pot ci pentru ca aleg sa n-o faca. Propozitia lor se termina brusc si tu te gasesti cautand in continuare litere in timp ce rusu din fata ta se uita la tine de parca te-ai uita ciudat la el.

In alta ordine de idei, atunci cand nu se uita ciudat rusi la mine, avem un televizor maricel acolo pe care se intampla olimpiada. Cateva observatii:

- hocheiul pe iarba e ca hocheiul pe gheata doar ca cu un puc imaginar

- badminton-ul este un sport. urmeaza frisbee

- judo-ul practicat de femei asiatice de 45 de kg este foarte foarte amuzant!!

- prefer sa sterg mese decat sa ma uit la oameni mici ridicand haltere. oameni mici, nu midgeti. midgeti ridicand haltere ar fi foarte entertaining.