scout niblett

ce-am auzit in concert

	Scout Niblett - Nevada
	Found at skreemr.com

	Scout Niblett - Kiss
	Found at skreemr.com

review preview trecere-n revista

Mai sunt 4 zile pana la intoarcerea in romania si inca sper foarte tare sa revad batman la imax. Trebuie ca este ceva spectaculos. In orice caz, am vazut foarte putine filme aici, dar din cele care n-au venit in romania

rocknrolla - mie nu mi se pare nimic rusinos ca guy ritchie s-a intors la formula care l-a facut faimos si pe care o stapaneste cel mai bine - daca la asta se pricepe el. Deci a produs un nou lock stock aproape la fel de dement, cu mentiunea ca a lasat povestea in aer ca s-o continue ceea ce e un pic frustrant 

hellboy 2 - mie primul mi-a placut destul de mult, mi s-a parut o 

combinatie excelenta de radem glumim dar nu parasim incinta. in aceasta parte a doua mi se pare foarte dezechilibrat la capitolul asta, in sensul in care inainte hellboy glumea si hi hi hi ha ha ha but when push comes to shove era foarte tare. Aici parca o tin intr-o gluma continua, care gluma nu sta pe propriile-i picioare pentru ca nu are si pentru ca picioarele ei erau scenel de actiune cu coaie mari. Deci not funny 

pineapple express - FUNNY!!! Este excelent! Radeam si radeam si radeam in sala aia de cinema, pentru ca comedic timing-ul dintre seth rogen si celalalt este fix la fix. Nimeresc fiecare junkie joke si pluseaza si pluseaza si tot pluseaza pana la sfarsitul apoteotic flambat (adica cu foc) al filmului. E tot ce am sperat ca o sa fie 

Altele nu mi le mai amintesc. Oricum, astea erau preview. Iar in ultima saptamana mi s-au intamplat lucruri deosebit de culturale cum you only live in london once si anume am fost la Royal Opera House care pesemne ca este una din cele mai mari si mai smechere sali de opera; unde am vazut Don Giovanni care nu zic, e misto, dar as fi avut multe alte preferinta inaintea lui la capitolul opera. De asemenea este fascinant sa vezi mega burghezimea londrei venind la opera dand 170 de lire pe bilet. Ce este si mai fascinant, insa, este sa te duci tu roman in blugi pe langa domnii la costume scumpe, tu cu bilet de 10 lire fara loc si sa te asezi la pauza langa domnii si doamnele cu bilete de 300 de lire. Nu pot sa zic decat ca privirea lor este priceless. Altfel, spectacolul foarte spectaculos. 

Am auzit Four Seasons al lui Vivaldi intr-o biserica. Nu stiam ca sunetele se pot auzi atat de clar. Diseara vad Requiem-ul lui Mozart in acelasi loc. 

Am vazut Chicago care a fost cam la ce ma asteptam nici mai mult nici mai putin. O reprezentare in care toate fetele sunt imbracate mai mult sau mai putin in lenjerie neagra si chestii de plasa puse pe ele. Doar ca am avut o roxy de tot cacatul. A fost foarte misto insa ca orchestra era pe scena si ocazional facea si ea parte din spectacol, mai ales dirijorul care topaia in sus si-n jos si interactiona cu actorii. 

Si ajungem astfel la de departe cea mai frumoasa intamplare din toate cele culturale de mai sus si anume musical-ul Lion King pus in scena de Julie Taymor, regizoarea Titus si Frida si Across the Universe. Ma asteptam deci la un spectacol, dar uite ca limitele imaginatiei mele sunt limitate. E un basm vizual, e minunat ca cineva chiar poate sa-si ia toate culorile si formele pe care le vede in cap si sa le proiecteze pe scena fix asa ca un hocus pocus. Am incercat sa fac o poza cu mobilul la chestia asta si poate ca da o idee asa de curcubeul care se intampla in fata noastra. 

quote

ma uitam acum la special features-urile de la Usual Suspects si gabriel byrne pune ceva in cuvinte acolo foarte foarte frumos si foarte punct pe i. it goes like this: 

"They've turned American movies into McMovies. So that when the moviegoer gets his movie, it's like a hamburger. He doesn't want a piece of aubergine in there. He wants his onion, his tomato, his hamburger and his bun. He doesn't want the bun hard, he wants it soft and he wants it in two minutes" 

Special features-urile de la editia asta sunt... spectaculoase in continut.

matei apostolescu

romanian art!

fuck off

Mai, retardatii astia n-au limite. Azi cand sa mananc inainte sa vad unforgiven ma duc ma asez ca omu si vine o tarfaciune sa-mi zica in felul urmator - eu asezat "Are you alright?" zicem da zice "i was about to seat those people here" si ne-arata cu degetu spre un cuplu 10 metri mai incolo si ca "there's a waiting list and a queue" si ca nu stiu ce mortii ma-sii. Deci ma ridica de la masa. In cacatul de restaurant cu 10 mese goale cacata englezoaica ma ridica pe mine de la masa sa ma aseze la aia de langa ea. Ma pis pe natia lor de retardati infecti sper sa se suga in ei atat de tare ca pana la urma sa faca o implozie fizica si individuala si sa vedem la stiri cum "un nor de creieri si intestine de englezoi retardati se apropie de coasta de azur a frantei dupa ce a poluat jumatate din marea nordului avand ca urmare sinuciderea a 34000 de balene si 23 de delfini". Si de fapt problema fundamentala acestei natiuni infecte este ca undeva pe drum au uitat cea mai importanta intrebare pentru organismele vii si inteligente si anume DE CE? Acest "De ce cacat sa fac asa ceva?" a fost inlocuit pe aceasta insula scarboasa de "Dumnezeule, De ce nu m-am gandit eu la asta? De ce oare as fuma eu vreodata intr-un pub? De ce sunt atat de nebun?". Cu cat esti mai soldatel aici cu cat esti mai sus pe scara spre degetelul mic al reginei de pupat. Cu cat te conformezi mai repede, cu cat de conformezi exact cu atat te integrezi mai bine aici. Si asta e o boala pe care o contracteaza imigrantii care stau aici de mult timp, dar mama-boala, samanta ei care se regaseste in fiecare englezoi retard este ceva absolut spectaculos. Nu numai ca nu-si pun intrebarea "de ce?" ei se grabesc mai mai sa se calce pe capete sa-si insuseasca noua regula ca niste buni soldatei ce sunt ei, mai ca parca chiar a fost ideea lor! Un exemplu excelent de studiat peste care am dat eu aici este a mea Kayleigh din bar cu care la inceput ma uitam la televizor si dadeam sms-uri pe sub bar si veneam mancand la servici si asa mai departe. Ei bine, ordine de sus din brazilia spun ca nu avem voie la televizor, pentru ca, dupa cum imi tuna Kayleigh intr-o zi cand mi-a inchis televizorul "The TV is for customers only and for sports only. It is not for us to watch" Sa moara ma-ta fa! Si atunci cand ne uitam la olimpiada la handicapati testand cand li se va rupe coloana vertebrala in doua ca o scobitoare cum pula mea era? Si o spun ca si cum tocmai le-ai insultat inteligenta, familia si regina. Si ca si cum a fost ideea lor de la bun inceput. Pariez ca unii se si autoflageleaza ca nu s-au gandit mai devreme la noi modalitati ingenioase de a se persecuta pe ei insisi. 

Ma cac in insula voastra, ba.

the bfi

Unforgiven - Zici Unforgiven si publicul urla westernul demitizant, eulogia, etcetera! Am avut si eu ocazia sa-l vad pe ecran mare la bfi asta seara si intr-adevar, filmul este foarte frumos. Incet, batranesc si greoi spunand cu fiecare cadru ca nu se grabeste sa ajunga nicaieri si, da, demitizant, dar imi pare ceva mai complicat de-atat. In filmul asta Clint Eastwood este - de fapt a fost, in mod evident, cel mai smecher dintre smecheri dar acum la senectute isi pune pistoalele-n cui si se apuca de manat porci, insa demitizarea genului proclamata peste tot mi se pare, acum c-am vazut filmul, paradoxala. In efortul lui de a-ti arata lipsa oricarei grandori in cowboyii prafuiti, unul fermier, altul tamplar, altul negru iti arata tocmai nepotrivirea personajelor astora in peisajul respectiv. Pentru ca fermierul este unul prost, muritor de foame, porcii-i sunt febrili iar el nu poate sa-i prinda, iar adversarului sau, tamplarul, ii ploua in casa facuta cu mainile lui. Si revine in felul asta la teza ca acesti semizei isi au locul pe cai impuscandu-se reciproc, nu avand vieti cotidiene banale. Dar asta este un fond de vreo 100 de minute excelent pentru apoteoticul si mult asteptatul "Tu stii cine sunt eu?" de la final, care e previzibil evident, si de fapt e redundant sa spui previzbil pentru ca el este anuntat, dar proportiile si de asemenea coaiele momentului sunt mult peste asteptari. Ajungand la replica cacatoare, raspunsul lui Clint Eastwood la acuza ca a impuscat un om neinarmat: "He should've armed himself when he decided to decorate his bar with my friend". Enough said.

RocknRolla - Am vazut ultimul film al lui Guy Ritchie in ziua in care a aparut si sunt teribil de mandru de mine. Este exact la ce te-ai putea astepta and then some. Trailerul este o reprezentare perfecta a filmului. The guy delivers ca sa spun asa. Mai cu seama ca daca in Snatch si Lock Stock, verii filmului astuia, Ritchie mai degraba privea asa de la distanta si se uita la coolness happening acolo aici e printre ei cu camera in nebunie zguduind, transpirand, alergand si impuscandu-se cu ei. Cu mentiunea riscanta, e ceva mai liric aici. Prin Toby Kebbel care este absolut cacator, este fix Brad Pitt-ul lui Snatch pentru filmul asta, si l-am vazut prima oara in Dead Man's Shoes unde era iar foarte misto. Aici e un personaj diametral opus fata de retardatul din Dead Man's Shoes. As zice ca singura problema majora a filmului e ca te lasa un pic cu gura cascata cerand mai mult, pentru ca a fost scris de la inceput intr-o forma de trilogie (parca) si asta e abia primul episod si la sfarsit chiar te lasa ca si cum ar fi abia primul episod si tune in for next time! Doar ca next time sa tot fie peste o gramada de ani pentru ca acum Guy Ritchie face un Sherlock Holmes cu Robert Downey Jr. si cu banii din ala teoretic ar trebui sa faca The Real RocknRolla.