review preview trecere-n revista

Mai sunt 4 zile pana la intoarcerea in romania si inca sper foarte tare sa revad batman la imax. Trebuie ca este ceva spectaculos. In orice caz, am vazut foarte putine filme aici, dar din cele care n-au venit in romania

rocknrolla - mie nu mi se pare nimic rusinos ca guy ritchie s-a intors la formula care l-a facut faimos si pe care o stapaneste cel mai bine - daca la asta se pricepe el. Deci a produs un nou lock stock aproape la fel de dement, cu mentiunea ca a lasat povestea in aer ca s-o continue ceea ce e un pic frustrant 

hellboy 2 - mie primul mi-a placut destul de mult, mi s-a parut o 

combinatie excelenta de radem glumim dar nu parasim incinta. in aceasta parte a doua mi se pare foarte dezechilibrat la capitolul asta, in sensul in care inainte hellboy glumea si hi hi hi ha ha ha but when push comes to shove era foarte tare. Aici parca o tin intr-o gluma continua, care gluma nu sta pe propriile-i picioare pentru ca nu are si pentru ca picioarele ei erau scenel de actiune cu coaie mari. Deci not funny 

pineapple express - FUNNY!!! Este excelent! Radeam si radeam si radeam in sala aia de cinema, pentru ca comedic timing-ul dintre seth rogen si celalalt este fix la fix. Nimeresc fiecare junkie joke si pluseaza si pluseaza si tot pluseaza pana la sfarsitul apoteotic flambat (adica cu foc) al filmului. E tot ce am sperat ca o sa fie 

Altele nu mi le mai amintesc. Oricum, astea erau preview. Iar in ultima saptamana mi s-au intamplat lucruri deosebit de culturale cum you only live in london once si anume am fost la Royal Opera House care pesemne ca este una din cele mai mari si mai smechere sali de opera; unde am vazut Don Giovanni care nu zic, e misto, dar as fi avut multe alte preferinta inaintea lui la capitolul opera. De asemenea este fascinant sa vezi mega burghezimea londrei venind la opera dand 170 de lire pe bilet. Ce este si mai fascinant, insa, este sa te duci tu roman in blugi pe langa domnii la costume scumpe, tu cu bilet de 10 lire fara loc si sa te asezi la pauza langa domnii si doamnele cu bilete de 300 de lire. Nu pot sa zic decat ca privirea lor este priceless. Altfel, spectacolul foarte spectaculos. 

Am auzit Four Seasons al lui Vivaldi intr-o biserica. Nu stiam ca sunetele se pot auzi atat de clar. Diseara vad Requiem-ul lui Mozart in acelasi loc. 

Am vazut Chicago care a fost cam la ce ma asteptam nici mai mult nici mai putin. O reprezentare in care toate fetele sunt imbracate mai mult sau mai putin in lenjerie neagra si chestii de plasa puse pe ele. Doar ca am avut o roxy de tot cacatul. A fost foarte misto insa ca orchestra era pe scena si ocazional facea si ea parte din spectacol, mai ales dirijorul care topaia in sus si-n jos si interactiona cu actorii. 

Si ajungem astfel la de departe cea mai frumoasa intamplare din toate cele culturale de mai sus si anume musical-ul Lion King pus in scena de Julie Taymor, regizoarea Titus si Frida si Across the Universe. Ma asteptam deci la un spectacol, dar uite ca limitele imaginatiei mele sunt limitate. E un basm vizual, e minunat ca cineva chiar poate sa-si ia toate culorile si formele pe care le vede in cap si sa le proiecteze pe scena fix asa ca un hocus pocus. Am incercat sa fac o poza cu mobilul la chestia asta si poate ca da o idee asa de curcubeul care se intampla in fata noastra.