Neonazisti, obsesii si vrajitori la pubertate

Romper Stomper e the poor man's American History X. Cu sase ani inaintea lui Edward Norton, Russel Crowe arunca dintr-un rol de neonazist niste priviri mai demente decat ar putea Norton sa produca vreodata - desi Norton e foarte tare. Am vazut filmu asta doar pt Crowe care din pacate are un rol relativ temperat, insa cu niste sclipiri absolut incredibile. La un moment dat are un foarte mini discurs care suna ca din gura lui King Leonidas, doar ca ei nu fugeau de persani, ci de asiatici si nu erau spartani ci skinheads. Presupun ca in Australia nu prea se gaseau negri la momentu respectiv si-au casunat pe asiatici. Asta se intampla inainte sa devina gladiatorul cu minte frumoasa, cu un buget mic chiar si dupa standardele romaniei, si cu niste pantaloni la fel de mici - poarta un fel de pantaloni trei sferturi wannabes care nu-s nici nici. Filmul in sine e cam cacacios si reuseste sa banalizeze o gasca de dementi, comparat cu American History X e un nimic, da' eu cautam dementa lui Russel Crowe, am gasit-o si-s fericit.



Ultimul film al lui Fincher e dovada a maturizarii lui ca cineast. De data asta fara hocus-pocus-uri tehnice, fara miscari indraznete ale camerei si fara un Tyler Durden ascuns in maneca, Fincher face un film de doua ore jumate despre una dintre marile frustrari ale americii in anii 60-70 - Zodiacul care se cam pisa pe politie si presa, zodiac a carui identitate n-a fost descoperita niciodata (cel putin nu 100% sigur). Asa ca avem un film crime-thriller de 2 ore jumate cu un criminal care n-a fost prins niciodata, fara sa fie personajul principal. Ce ne arata el aici e un San Francisco super paranoizat si trei oameni obsedati de Zodiac, unu mai mult decat celalalt, cel mai obsedat dintre ei scriind pana la urma 2 carti despre el, pe care sunt bazate filmul. Nu plictiseste nici un moment in ciuda faptului ca nu se intampla nimic spectaculos, doar multe introspectii in capurile personajelor. Oricum, m-am bucurat foarte mult sa-l vad pe Anthony Edwards pe marele ecran, chiar daca parul lui arata foarte peruca. Il iert


Ubermegasuper asteptatul Harry Potter5 is here... to stay, i guess. Intre timp, domnul Potter a facut niste poze gol cu o femeie ceva mai goala decat el si cu un cal - sa arate ca e barbat, pentru ca in ciuda faptului ca el are 17 ani acum, in film are 15 (parca). Hermione a avut breakthrough-ul la HP3 cand toata lumea s-a inclinat in fata bunaciunii ei, in parte datorita faptului ca ala teoretic trebuia sa fie doar inceputul si Hermione trebuia sa devina din ce in ce mai buna. Insa, dezamagire, lui Hermione nu i-au mai crescut sanii. Ron e la fel de pasabil ca intotdeauna, mai cu seama ca filmul asta il baga cel mai putin in seama. Film care din pacate nu prea e film. Sigur, sigur, cartea e uriasa, e greu, bla bla bla, da' nu trebuia sa se bage domn regizor daca habar n-avea cum o sa sintetizeze imensitatea de roman. Trece peste tot in fuga asa, pune muzica si face videoclip din momente esentiale pana ajunge la final unde poate sa-si dezlantuie bugetul si CGI-ul ceea ce e cam de cacat. Adica filmul asta practic ecranizeaza doar sfarsitul si in rest e un fel de "Previously on Harry Potter". Efectele speciale sunt, intr-adevar, spectaculoase, insa era mult mai mult de capul povestii asteia decat ce se transpune pe pelicula aici. E dezamagitor. Singurul care a reusit pana acum sa faca un film coerent si bun din serie a fost Alfonso Cuaron, care a nimerit la fix si atmosfera si relatiile si tot. Better luck next time.