Napoli

Pentru ca aici s-a inventat pizza. Pentru ca aici au paste bune. Pentru ca 4 bilete dus intors au costat 2mil juma (mai putin decat pana la Baia Mare). Pentru ca pur si simplu de ce nu?

Am ajuns ieri in Napoli si ne-am plimbat pe strazile lui din centrul istoric (pentru ca in zona avem si hostelul) si in scurtul pelerinaj de aseara + cel de 9 ore de azi am invatat foarte multe lucruri despre orasul asta dupa cum urmeaza:

1. Ai sanse mai mari aici sa fii ucis de scutere decat de mafie. Si nu pentru ca n-ar fi (mafie), ci pur si simplu pentru ca oamenii pe scutere sunt mai rapizi. Am citit ca vajaie in stanga si in dreapta scutere in orasul asta, dar nu in halul asta. Traficul de aici este o miscare browniana compusa 50% din masini si 50% din scuteristi dementi care doar printr-un soi de gluma a sortii nu mor cu totii, trei cate trei. Pentru ca trei merg pe un scuter din-ala minuscul. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci in privinta sigurantei vietii tale aici este sa mergi cumva pe lateral, cu pasi adaugati, lipiti de cel mai apropiat perete, pentru ca daca nu, pur si simplu majoritatea timpului iti vei suci gatul dintr-o parte in alta incercand sa identifici care dintre sunetele motoarelor sunt mai aproape de tine. Este o combinatie naucitoare, absurda si distopica de Mad Max si Brazil pe strazile napoletane.

2. Este un oras inghesuit, sugrumat si foarte jegos. Si nu e jegos doar din pricina muntilor de gunoi adunate la fiecare colt de strada (pentru ca dupa cum se stie bine, mafia detine firmele de salubrizare, recte, ii doare-n pula). Nu, nu asta e jegul despre care vorbim aici. Jegul asta este un fel atipic, este un soi de jeg al umanitatii pe pamantul asta, se simte mai mult ca o pangarire slinoasa a tot, de pretutindeni. Cand reusesti sa iesi din "Centro Storico" poti ajunge in Scampia, cartierul naspa de aici, unde nu voi ajunge, sau poti sa ajungi in Chiaia, cartierul posh-business-cool al orasului. Aici lucrurile sunt aerisite si pline de magazine scumpe de imbracaminte. Deasemenea aici e si Pallazzo delle Arti Napoli, un muzeu facut intr-un palat vechi si roz, un muzeu in care un etaj e gol complet dintr-un motiv sau altul, iar in celalalt este o expozitie a futurismului trecut si si ea, la randul ei, goala. Cumva muzeul asta e reprezentativ pentru zona.

3. Cel mai redundant lucru pe care-l poti face in Napoli este sa te duci la muzeul de arheologie. Arheologia in Napoli e pe strazi. Nu am cum sa descriu cat de coplesitoare e cantitatea de cladiri, monumente si biserici pe care le poti intalni pe drumul tau pana la colt sa-ti iei o paine. Pur si simplu sunt absolut peste tot, cladiri facute pe alte cladiri din secolul 7, porti medievale, biserici vechi de 500-1000 de ani, palate, castele si toate pe stradutele random din oras. E impropriu spus ca vizitezi orasul asta, te viziteaza el pe tine. Nu cred ca exista o ruta mai buna decat alta in locul asta, pur si simplu pe unde mergi vezi cu totul si cu totul alte lucruri. De exemplu uitandu-ne dupa un loc in care sa mancam am dat peste o biserica facuta in 1500 peste un templu roman din care au pastrat doua coloane uriase - iar restul bisericii s-a facut in concordanta stilistica cu respectivele coloane. Fix peste drum de ea, era o biserica gotica gigantica facuta de francezi in 1100. Iar lucrurile astea nu reprezinta o exceptie sub nici o forma, pur si simplu asa se intampla la fiecare pas.

4. Mancarea este cacatoare. Principiul napoletan de "simplu e mai bine", adica, pizza margherita = cea mai buna pizza este deplin functional aici. Iar pizza margherita e cea mai buna in zona pentru ca au cea mai buna mozzarela, pentru ca au cele mai bune rosii facute pe culmile Vesuviului si deci cel mai bun sos de rosii si mai au si busuioc. Si chiar nu e nevoie de mai mult de atat. Iar feliile de pizza random pe care le iei de pe strada sunt la fel de bune ca in orice pizzerie fancy-prancy din Bucuresti. In interiorul restaurantelor (si de fapt mini-restaurante asa, ca am mancat numai in trattori) e alta distractie. Toate fructele de mare, toate pastele, tot al ragu-ul si prosciutto si mozzarela si sunt sigur c-as fi scris mai apetisant de mancarea asta daca nu tocmai m-as fi umplut pana la refuz.

In orice caz, am facut foarte multe poze pe care nu pot sa le pun acum pentru ca acum scriu din camera comuna a hostelului, de pe un mac simpatic.