No, This is england

Cum mi-as fi putut imagina cand am scris asta ca 9-10 luni mai tarziu ma voi gasi in pat in londra dupa un zbor istovitor cu ochii intredeschisi, dupa 2 ore de somn, punand mana pe un timeout si dand peste Daniel Johnston and Friends ce avea sa aibe loc 5 ore mai tarziu la 5 statii de metrou de aici. Cred ca pur si simplu a fost noroc chior. Nu mi-am permis sa sper ca o sa gasesc bilet pana ce am ajuns la punctul de vanzare si a dat nenea din cap ca da mai avem bilete la daniel johnston and friends, cand mi s-a parut ca imi ies raze de lumina din cap ca in desenele lui johnston cu boxerul decopertat. Prietenii lui daniel johnston sunt jad fair, tipul de la sparklehorse, scout niblett care e absolut fenomenala si inca un tip care batea in tobe destul de dragut. M-am simtit umil, aproape jenat atunci cand johnston a inceput sa cante din piesele mai personale, piesele in care sinceritatea din ele te face pe tine spectator sa te bagi sub masa sa te simti mai putin exhibitionist dar omul asta pur si simplu asa e si cum nu vocea il ajuta presupun ca asta e ceea ce a atras atatia fani, din popor si din showbiz. Franchetea cu care canta e cat se poate de emotionanta si deja raman fara adjective si devine usor obositor dar omul asta vine pe scena si-i tremura mainile de clatina scena si canta cu tot ce are pentru publicul adunat acolo, si cand pe scena se afla ansamblul mai sus enumerat totul devine coplesitor. A cantat walking the cow, a cantat hey joe, a cantat true love will find you in the end, a facut sing along pe devil town, ne-a multumit, si-a luat catrafusele, s-a oprit din tremurat si a plecat. Un inceput cum nu se putea mai bine pentru sederea mea de doua luni de aici din londra, o sa mai incerc chestia cu scanatul timeoutului cu ochii intredeschisi poate e ceva mistic in asta, pana una alta sunt uimit. N-as fi visat vreodata ca o sa ajung sa-l vad pe Daniel Johnston, texanul vanzator la McDonalds.