Return of le movies!

Am ajuns la concluzia foarte trista ca eu in octombrie si-n noiembrie nu m-am uitat cam deloc la filme. M-am uitat doar la That 70s show atunci cand aveam chef sa ma uit la ceva, si-n rest nimic. Drept care am reintrat in forta, dupa cum urmeaza.

American Gangster - Vazut la Patria 4:3 (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!) si Stereo. Pai futu-va-n gura de retardati, nici de atat nu sunteti in stare? Proiectionistu ala e destul de retardat incat nu poate sa bifeze si restu de 50% din slujba lui, pe langa ridicatu rolei de film pusul rolei de film in proiector? In fine, starea asta de enervare a persistat pe toata durata filmului, nu e una din chestiile alea la care daca te uiti destul de mult nu o mai observi, pentru ca, SURPRICE!, handicapatilor, daca proiectezi un film 16:9 in 4:3 o sa vezi cum ii bate-n cap cu microfonu' sunetistu lu russel crowe respectiv denzel washington la fiecare scena. Si pe cuvantu meu ca nu poti transmite magia craciunului in compania unui gangster cand i se balangane un microfon pe deasupra capului. As vrea sa-i acord o a doua sansa filmului astuia, pentru ca se prea poate ca o bucatica din viziunea mea asupra filmului astuia sa fi suferit in urma conditiilor in care l-am vazut (poate nu m-ar fi deranjat chiar atat de tare daca nu era microfonu tot timpu acolo), dar mi-e teama ca nu voi putea sa fac asta pentru ca filmul are 2h40 iar eu nu am atata rabdare. Problema e ca e un soi de Heat fara coaie. In ciuda faptului ca ii contureaza personajul lui Denzel Washington destul de misto si exista un moment deosebit de coios la un moment dat in care domnu gangster il executa pe potentialul rival in plin public dar care este stricat de un moment deosebit de cliseistic-uite-te-la-mine-ce-super-smecher-cool-sunt in care se intoarce la masa isi aseaza servetul si zice "what was i saying?" si-mi amintesc sperand din tot sufletul cand ma uitam la el cum merge cu pasi mici pe trotuarul ala indreptandu-se inapoi spre restaurant ca nu o sa spuna asta. Si a spus-o. Si de-acolo filmul se desumfla. Russel Crowe e deosebit de sters. Nu face nimic. Decat sa alerge ca un bulldog intr-o scena foarte foarte ridicola. Russel Crowe nu ar trebui filmat in deplina-i forma. Nu cand alearga. Oricum, acum serios, pare sa se fi intamplat aici un transfer de energie intre Crowe si Washington ca cel din urma e acum cel cu furia oarba caracteristica Crowe-ului imberb pe cand el devine mai mult decor. Un personaj pus acolo doar ca sa fie-n antiteza cu gangsterul. Si acest clash of the titans anuntat si-n trailer si pe poster si peste tot nu exista. Si de fapt din punct de vedere narativ cu totul filmul este destul de plat, ceea ce e deosebit de dezamagitor la Scott-ul mai in varsta.

Funny Games - This is hardcore asa cum ar zice Jarvis Cocker. Doi vecini, baieti, tineri intra peste o familie in casa si se joaca "funny games" cu ei. Eseul lui Haneke despre violenta in care-si exprima dezgustul visceral fata de ea, un film pumn in stomac care te face complice la brutalitatea suferita de familia vizata spargand 4th wall-ul in repetate randuri. Si dupa vreo ora de persecutii, cand cei doi par sa fi plecat, exista o scena one-take de 10 minute in care Haneke-si lasa filmul sa sangereze, poate mai distrugatoare ca toate perversitatile petrecute inainte. E la categoria de filme pe care n-ai cum sa le placi pentru ca loveste fix in tine, tu esti tinta si nu are nici cea mai mica ezitare in a-ti arata asta, si o simti pe pielea ta. Americanii au zis si ei sa faca remake la asta drept care Haneke a zis ca-l face el drept care va fi un remake shot by shot cu Naomi Watts si Tim Roth. Pana si casa e exact la fel.

December Boys - Bine, nu mi-e foarte clar de ce am vazut filmul asta, e un film cu Daniel Radcliffe in care n-are o bagheta, e orfan si se fute-n-tr-o pestera. L-am vazut in doua sesiuni la distanta de o zi una de cealalta, pentru ca la un moment dat m-am plictisit si aveam alte chestii de facut. Presupun ca s-ar vrea un soi de Stand By Me mai linistit de secol 21 asa si ii iese un film mai linistit cu orfani care descopera ca de fapt nu vor sa fie adoptati pentru ca deja sunt intr-o familie. Reuseste sa fie mult mai putin scarbos decat suna, deci e oaresicum ok.