qu'est-ce que je fais?

n-am mai scris de mult. sunt usor ruginit, iar blogspot-ul ocazional protesteaza la adresa logarii mele cu adresa de yahoo in ciuda faptului ca ei cer cont google. in alta ordine de idei, ma dor ochii de ma cac pe mine scriind lucrurile astea


Watchmen - Asta e filmul pe care poate il asteptam cel mai nerabdator pe anul asta. Asta si filmul lui Michael Mann cu Johnny Depp. Privind in retrospectiva insa, nu stiu exact ce asteptam eu de la filmul asta in conditiile in care am citit bd-ul. Nu pot sa-mi dau seama exact cat de film bun este sau nu, pentru ca watchmen-ul bd e chintesenta bd-urilor, e, parca, formatul care s-a inventat pentru povestea asta drept care e usor debusolant s-o vad transpusa pe ecran. Cred totusi ca lipsa de orice input al lui Zack Snyder este ceea ce face filmul asta ok, majoritatea lucrurilor sunt din carte si de fapt poate singurul lui input este abilitatea cu care a taiat din poveste sau nu. Altfel, nu cred ca-i face nici o favoare nici o defavoare originalului, imi pare pur si simplu a fi o ecranizare pe cat posibil de fidela (mi se pare foarte clar acum ca bd-ul asta nu poate fi ecranizat integral) a materialului sursa, daca la Sin City erau multi care se intrebau de motivele pentru care cineva ar face asa ceva - recte a da copy paste din roman pe pelicula, macar acolo regizorul avea un stil, avea o viziune care dadea filmului si implicit povestii un punt de vedere. Filmul asta, insa, chiar cred ca e doar o distractie pentru a-ti compara ce-ai vazut in capul tau cand ai citit romanul cu ce se vede pe ecran. Adica chiar e doar o alternativa mai scurta pentru o poveste geniala, pentru cei care nu vor sa citeasca romanul (dintr-un motiv sau altul) sau n-au acces la el. BD-ul este, in continuare, the real deal si nu vad cum ar putea vreodata vreun alt mediu sa-i aduca ceva in plus.



Bad Lieutenant - Mi-e ca-s tare ignorant in ceea ce priveste genul asta de filme. Obisnuiam sa ma uit la ele, nu stiu ce s-a intamplat. Parca in ultimu timp m-am uitat numai la cacaturi cosmetizate si glamourate, care nu-s neaparat rele in sine, da' sunt pretty pictures, you know? Englezii au acest cuvant minunat pentru a descrie genul asta de lucruri si anume gritty, pentru care mi-e greu acum sa gasesc un corespondent cat de cat reprezentativ in limba romana. Oricum, un film destul de straight-up (iar) cu Harvey Keitel ca un, da, bad lieutenant, drogat, corupt dincolo de definitiile standard ale notiunii si de fapt pur si simplu definitia unui om profund fucked up. Directia unui film de genul asta e ceea ce-mi lipsea destul de mult, e o poveste despre decizii proaste, care duc la alte decizii proaste la capatul carora in cel mai bun caz iti dai seama cat de multe decizii proaste ai luat, pentru ca apoi sa mai iei o decizie proasta. Pentru ca la sfarsit, totusi, harvey keitel face o fapta buna dupa ce vorbeste cu o calugarita a fost etichetat ca, permiteti-mi sa citez, "a powerful tale of redemptive Catholicism". Deci da. In opinia mea e vorba despre un om care la capatul deciziilor alora proaste, cand nu mai are nici o decizie de luat in fata lui si pentru ca nu e un retardat de dragul retardeniei, face ceva ok in viata lui si atat.

Mi-e si mie destul de greu sa citesc ce-am scris, da' cum am zis, am ruginit. De asemenea sper ca spatiul asta va deveni ceva mai francofon pe viitor avand in vedere ca invat franceza. Ouais!