problema cu saptamana si eufemismele

Saptamana incepe din pacate cu ziua de luni.
Ziua de luni e cea mai agasanta si insistenta decat toate. Pe langa faptul ca te pune sa incepi din nou ceva ce tocmai ai terminat, tipa la tine, mai ales daca ploua afara, sa iesi dracu afara din casa si sa faci dracu ceva cu viata ta. Dar oricum orice-ai face Lunea nu e fericita. E o tarfa etern nerecunoscatoare. Te culci cu remuscari ca Lunea avea dreptate si ea isi termina inca o zi de teroare cu succes.

Ziua de marti e un eufemism al zilei de luni. Vine cu un alt nume dar nu face decat sa vina la tine cu o autentica dezamagire de faptul ca n-ai facut absolut nimic luni, nu? Renunta sa te agaseze si sa te impinga sa faci ceva, se multumeste sa-ti reproseze si sa te dispretuiasca in liniste. Esti oribil.

Ziua de miercuri e, poate, cea mai grea dintre zilele saptamanii. Bine, Lunea e o tarfa si Martea nu face decat sa te urasca tacit, dar Miercuri e o zi de cumpana. Esti la mijlocul saptamanii si uite-te la tine, ce dracu faci? Esti prins la mijloc fara nici un alt drum laturalnic care sa te scape. Esti in mijlocul desertului. E prea tarziu ca s-o iei inapoi pentru ca asa n-ai facut nimic decat sa irosesti niste zile, chestie pentru care Martea viitoare o sa te futa groaznic, asa ca nu poti decat sa astepti sa se faca joi ca sa poti sa mergi inainte cu viata ta, aia care e. Miercuri astepti, descumpanit, sa se scurga pentru ca luni si marti chiar n-ai facut nimic, nu?

Joia e inceputul sfarsitului. Joia e cea mai benevolenta si ingaduitoare dintre zile, iti zice ca e ok, nu-i nimic, chiar daca ai irosit trei zile, mai ai un pic si termini si dupa aia mai ai o sansa, e ok, e chiar ok, nu-ti face griji. Joi poti sa incepi demersurile pentru a termina o saptamana de cacat in care chiar n-ai facut nimic.

Vineri. Pai vineri celebrezi supravietuirea inca unei saptamani la fel de cruda ca intotdeauna, poti sa te uiti inapoi si sa le arati muie restul zilelor si sa fugi, ca un tigan mic, pentru ca oricum n-au cum sa te prinda si ce sa-ti faca. Poti sa le zici "you're wrong, du-te dracu" si sa fii perfect ok, plus ca in seara asta trebuie sa te duci undeva, nu? Sau chiar daca nu, ai triumfat asupra unei saptamani, asta trebuie sa insemne ceva, nu?

Ziua de sambata vrea si ea, la fel ca Lunea, ceva de la tine. Dar e mai mult un prieten care te invita la o bere, nu e maica-ta care sa te bata la cap. Sambata iti sugereaza sa iesi si tu un pic, sa socializezi, ca, dracu, vine luni si dupa aia ce dracu faci? Ai pus-o.

Duminica este indubitabil cea mai buna zi din saptamana. Orice faci, oricare-ar fi circumstantele, poti sa te simti absolut perfect facand absolut nimic sau orice. Nu conteaza, pentru ca duminica nu vrea nimeni nimic de la tine, toata lumea intelege ca tocmai te-ai luptat cu o saptamana nenorocita, deci meriti putin timp pentru tine, orice-ai face cu el.

Sigur, asa stau lucrurile in mod normal, dar situatia se schimba radical cand esti intr-o vacanta, de exemplu. Toate zilele sunt Duminica cu o garnitura de sambata. Toate zilele in afara de sambata. Sambata devine cea mai nenorocita zi in situatia asta, pentru ca in timpul saptamanii te simti minunat pentru ca, la dracu, pentru tine e Duminica si nu vrea nimeni nimic de la tine pe cand un amarat, saracul, trebuie sa se confrunte cu Lunea. In schimb, Sambata, nu mai esti cu absolut nimic special. Nimeni nu se mai confrunta cu mai nimic, esti la acelasi nivel cu toata lumea, nu prea mai e trafic, nu mai e urgenta pe care puteai s-o contemplezi cu o condescendenta moale de care doar tu, atunci, erai capabil. Esti cam mediocru.

Si problema cu eufemismele e ca azi, sambata, intre ora 5 si 7 AM, eu nu reuseam sa-mi amintesc daca eufemismele sunt epifanii, emfaze, superlative sau auto... ceva. Ei bine, nu, sunt eufemisme.