then you can start to make it better

Revenind:

Broken Flowers - Foarte frumos, foarte linistit, foarte Bill Murray in acest secol 21. El a avut o evolutie foarte draguta asa, de la Ghostbusturile si comediile proprii perioadei respective la indie-uri gen Lost in Translation, Life Aquatic si asta al lui Jarmusch. Despre trecut despre drumuri luate si despre drumuri pierdute.

Arlington Road - E unul din filmele pe care le-am vazut mai de mult cand eram mic si mi-a placut foarte mult si am zis sa-l revizitez sa vad ce-i cu el. Slava domnului ca-i asa bun cum ma asteptam, cu Neverending Story stau in continuare de vreo 3 luni in calculator si nu reusesc sa-mi fac curaj sa-l vad ca poate totusi... nu e bine. Povestea, despre teroristul din suburbia americana linistita, intr-o perioada in care americanii nu erau asa paranoizati ('99), nu e cine stie ce, e oaresicum banala. Da' domnu clipangiu Mark Pellington reuseste sa speculeze la maxim fiecare moment de tensiune si fiecare moment de suspans, ti le serveste pe toate, cu Tim Robbins si Jeff Bridges in fata la intensitate maxima, nu conteaza exact ce se intampla acolo da' reuseste sa te agite domnul regizor cu cea mai mica ocazie, ai impresia ca in orice moment o sa-ti cada cerul in cap, si-ti cade de nu stiu cate ori in filmul asta, cu muzica proprie evenimentului.

Wristcutters: A Love Story - Indie at its best. Patrick Fugit (venit de prin Almost Famous) se sinucide si afla ce e in lumea de dincolo, in lumea de dincolo a sinucigasilor that is, unde totul e la fel, doar ca un pic mai rau. Un pseudoroad movie spre people in charge in taramul sinucigasilor si spre iubita proaspat aterizata a lui Fugit absolut savuros.

Mean Streets - Prima colaborare dintre De Niro si Scorsese s-a terminat pentru mine dupa vreo 20 de minute pentru ca a trebuit sa fac altceva. Dar din ce-am vazut, Scorsese scrie destul de bine (nu stiu daca am vazut alt film scris de el) si facea exercitii de relanti pe vremea aia, in '73, ceea ce presupun ca-i admirabil.

He Was A Quiet Man - Problema cu filmul asta, in cuvintele unui gras animat de pe ecranul mic, este ca it insists upon itself. Un sociopat din cubiculul lui contempleaza aneantizarea colegilor lui pentru ca altceva nu prea mai are ce sa faca, dar ajunge sa salveze o femeie ceea ce nu-i convine sociopatului mic care e. Nu pot sa spun ca am savurat filmul pentru ca domnu Christian Slater (pe care eu il cam urasc) tipa in fiecare cadru "IISUSE HRISTOASE CAT SUNT DE SOCIOPAT" iar mie asta mi-a luat ochii.