I came here to rescue you from him

Trilogia Rambo tocmai a devenit un termen nepotrivit pentru filmele din serie odata cu ultima rasuflare a lui Stallone ca actor in Rambo 4, numit, simplu, Rambo. Probabil pentru ca nu au avut niciodata niste titluri foarte reusite. Decat poate primul, first blood era emblematic pentru ce se intampla acolo, dar apoi First Blood part II ? Asta e ca gluma cu The One II (imi amintesc cand gluma asta era actuala...). Si apoi au zis ca mai bine nu si au bagat Rambo III.

Le-am revazut azi pe toate trei si nu stiu daca as putea aprecia filmele astea dincolo de nostalgia aferenta, pentru ca le vedeam in loop cand eram mic. Dar, pentru inceput, la rece asa, primul Rambo nu are nici o legatura cu restul Rambo-urilor, ceea ce este un pic stupid dar este si parte din ceea ce da farmec seriei. In primul el era un soldat amarat intors din Vietnam, singurul ramas dintr-un grup de elita, ajuns intr-un orasel in care America tocmai l-a mestecat si l-a scuipat. Si daca ignori ultimele 5 minute din film in care Stallone tine sa ne explice exact care e drama lui, e foarte ok. Sunt perfect constient ca e stupid sa gandesti asa fata de Rambo, dar chestiile astea mi-au sarit in ochi acum, vazandu-le din nou pentru prima oara dupa vreo 8 ani. Nu asta ar trebui cautat la Rambo, ci ce a starnit si marcat o generatie intreaga si cum a pornit intregul cult si siroiul de filme la a caror nastere a contribuit serios. In ansamblu, continuand un pic pe gandirea la fel de la rece si de inutila, il gasim pe John J. Rambo ca o victima a circumstantelor. Intors dintr-un razboi care nu era al lui, ajuns intr-o tara care nu-l voia, apoi determinat sa faca o misiune de ochii lumii in Vietnam unde trebuie sa recupereze niste prizonieri de razboi pe care America nu-i voia, apoi nevoit sa-l salveze pe colonelul lui naiv, care tine sa evoce de fiecare data capacitatile mistice ale lui Rambo, in ciuda faptului ca l-am vazut in deplina-i glorie in filmele precedente, in ceea ce e filmul aberant-propagandist fatis al seriei, Rambo III. Colonelul asta al lui e ca pustiul de 14 ani care are un prieten mare si solid care poate sa-i bata pe ceilalti copii drept care se da mare cu el. E ceea ce da aerul de puerilitate seriei, genul de naivitate care il au copiii cand se joaca cu soldatei, parte signifianta a nasterii cultului Rambo.

Seria este un pic tampitica (e ca atunci cand spui cuiva ca e prostut, zice tampenii, da' tu i-o spui cu duiosie) pentru ca dupa primul Rambo (bazat pe o carte), care voia sa spuna ceva despre soldatul american renegat de societatea americana la sfarsitul erei Vietnam, s-au trezit ca vor sa-i faca un sequel. Dar deocamdata nu era nici un razboi, deci ce ne facem. Il aruncam pe Rambo intr-o misiune tot in Vietnam, unde de data asta are o jungla intreaga la dispozitie sa-si etaleze talentele. Si in ciuda premizei lipsita de orice sensibilitate sau inteligenta, e un film de actiune excelent. Poate chiar filmUL de actiune. E cel de la care a pornit faima Rambo, cel care a definit seria si a conturat personajul Rambo in peisajul cinematografic care simtea nevoia de un urias action hero. Si e si cel care-l surprinde pe Rambo in unica ipostaza romantica din intreaga serie, bineinteles, in urmatoarele zece secunde, domnisoara fiind masacrata de rusii nenorociti, si odata cu ea, orice speranta ca Rambo va face sex. Trei ani dupa First Blood, aceleasi greseli, filmul incepe greu, ca apoi sa demareze in tromba si la sfarsit, dar sfarsit sfarsit, mai mai ca-ti tii respiratia sa vezi daca se autodistruge sau nu, ei bine, nu trebuie sa-ti tii respiratia foarte mult pentru ca si Rambo 2 te serveste, negresit, cu un minut inainte sa inceapa sa curga genericul pe ecran, cu verbalizarea a tot ce nu trebuia verbalizat in filmul ala.

Si cum un nou razboi a rasarit, hop si Rambo in Afghanistan. Rambo III e complet nerusinat, basca, la sfarsit zice, incredibil, "This movie is dedicated to the gallant people of Afghanistan". Deci da, americanii dau arme afghanilor deci li-l dau si pe Rambo sa se bata cu rusii rai, in filmul teribil de redundant al trilogiei si ultimul pana acum cateva saptamani. In maldarul de tampenii (fara duiosie) din care e compus filmul asta, exista doua lucruri mari si late care m-au marcat pe mine in copilarie si pe care le asteptam inca de cand mi-am pus in gand sa revad trilogia. Momentul in care Rambo, ultimul barbat de felul lui, isi cauterizeaza rana ramasa dupa ce si-a scos sageata din rinichi cu degetul punand praf de pusca acolo si dandu-i foc. Nimic nu se compara cu cadrul general in care-l vedem pe el in genunchi in pestera scuipand foc pe-o parte si alta a ranii. Si al doilea este stand off-ul dintre tancul in care era el si elicopterul in care era conducatorul rusilor de acolo, se ciocnesc intr-o explozie care s-a inpamantenit in mintea mea de copil de 8 ani.

Incep astfel o serie de demitizari sau reconstruiri a filmelor pe care le-am vazut de foarte mult timp si care mi-au placut enorm, de la Universal Soldier care era unul din putinele VHS-uri pe care le aveam la Neverending Story care sade in continuare acolo la mine in calculator. Dar uite ca mi-am facut curaj. Ce inseamna Rambo pentru mine n-ar putea fi niciodata distrus nici de rationamentele pe care le pot conjura acum - si la ale caror capete se afla concluzii deloc flatante pentru saracul John J - si nici de proamericanismul trambitat obscen in ultimul film al seriei, pentru ca toate defectele ii palesc in fata efectului pe care l-a avut asupra mea atunci. Si mi se pare ca nimic altceva nu mai conteaza.