Up in the Cock

Nu, chiar nu am gasit un titlu mai bun de atat...

...

Up In The Air - Pe felia lobbyisto-abortionista Jason Reitman este si Up in the Air. Personajul lui George Clooney care tot zboara e cam la fel scris, ca maniera, ca al lui Aaron Eckhart in Thank You For Smoking. Diferenta majora dintre cele doua personaje era ca in timp ce Aaron Eckhart isi pastreaza coaiele la inceputul filmului, coaie in interludiu si inclusiv in sfarsitul in care indivizi incearca sa-l asasineze cu petice de nicotina, e uite ca in acelasi timp, undeva pe la mijlocul lui Up In The Air, coaiele lui George Clooney incep sa cada dizgratios din avion. Pe acelasi inceput de genul ha hu hip hi, uite-te la mine sunt Cary Grant si transpir smecherime pura, dintr-un motiv sau altul personajul pe la mijloc se rupe complet si se transforma intr-o nulitate ambulanta care zboara de colo colo in speranta ca cineva o sa-l adopte.

Si de fapt nu dintr-un motiv sau altul, ci pentru ca scoala de scenaristica Hollywoodiana Syd Field si Robert McKee impune asta. Personaju tre sa inceapa in elementul lui, sa treaca printr-o introspectie si exospectie (ma indoiesc serios ca exista cuvantu asta), sa-si ia muie si apoi sa aterizeze in noua viata schimbata. Iar cat se dau mai-sus-mentionatii-doi cu capu' de pereti ca in scenaristica nu exista o formula ci doar o forma, intamplarea si ironia face ca batand moneda pe forma asta au transformat-o-ntr-o formula. Motiv pentru care iata-l pe George Clooney facand o intoarcere la 180 de grade transformandu-se dintr-un playboy aerian (it never gets old, a?) in avortonul din burta lui Juno, care cauta atentie, dragoste si un cuibusor ca sa doarma mai linistiti Syd Field si Robert McKee seara. Filmul e amuzant dar pana la final devine o poponareala cacacios-umoristica. La fel ca coaiele lui George Clooney.

"Alo? Ma adopti???"