Astra ±1

Am ajuns deci aici, la Sibiu. Unde se intampla acest mare festival de film documentar, editie la care si jubileaza. Asadar am venit in graba mare de la Bucuresti ca sa vad un film de 11 minute pe care l-am ratat ca eram in sala gresita. Cand mi-am dat seama ca sibienii sunt germani si ticaie ca ceasul (si deci nu e vorba de o intarziere), am fugit in sala cealalta unde tocmai se aprindea lumina. Deci marfa bara pizda. 

(Avand in vedere obscuritatea documentarelor de aici si respectiv scurtmetrajimea lor, voi opera cu ajutorul imdbului) 

In loc de filmul pe care voiam sa-l vad, deci, am vazut The Amount of Small Things (pe care nu-l gasesc pe imdb in ciuda faptului ca e lungmetraj)  care era cu niste copii germani turci si negri in Germania si este primul film dintr-o serie lunga de documentare contemplativo-onirice labagistice care nu sunt rau intentionate neaparat, dar pur si simplu sunt facute din poze anoste tinute cate zece secunde. Cinema-ul se numeste "moving pictures" for  a fucking reason! 

Apoi dintr-un motiv de nici mai mult nici mai putin de foame m-am dus si am mancat. Iar mancarea de la cantina casei de cultura este foarte buna, intr-un mod foarte surprinzator. Mai cu seama ca vinul este complimentar si la discretie. Apoi am purces cu chiu cu vai catre ceremonia de deschidere care a durat o ora si a constat din discursurile care trebuiau bifate de indivizii din consilii si primarii si ambasada Israelului (??). 

Apoi a urmat filmul din deschidere, Carmen Meets Borat care este un documentar facut cu foarte mult cap pe o structura foarte de fictiune. Se intampla in Glod si-i vizeaza pe indivizii calomniati de catre Borat. Carmen, personaja principala, este nepoata strungarului despre care s-a mentionat in Borat ca ar fi abortionist (sau cum zice el, chiuretajist - sau ceva de genu asta). Tatal lui Carmen decide, deci, impins de avocati evrei sa se duca sa-l dea pe Borat in judecata. In orice caz Carmen Meets Borat reuseste sa nu cada in pacatul filmelor vestice care se petrec in locuri gen Glod, adica chiar daca aia iau umbrela de terasa pe ploaie si se duc si imping o masina si dau cu toporu in masini ca sa le duca la fier vechi, punctul central al povestii evita cu indeajunsa gratie pericolul de a deveni "hahaha io-te la tigani ce face". Si odata trecut peste hop-ul asta, filmul reuseste cu o onestitate bine primita sa spuna povestea familiei care detine monopolul alimentar din Glod si prin a carei viata s-a intamplat sa treaca Borat cu vijelia lui.

Apoi m-am culcat (mai mult sau mai putin).