In ciuda faptului ca am insistat in repetate randuri sa nu ajung la 22.00 acolo, am ajuns la 22.00 acolo. Si, surprice, era un taran gras care mixa el acolo super muzica. Pe la 23.00 a intrat altul, care n-avea maieu nike si parea ca se simta mult mai bine decat celalalt. Si pe la 00.00 cand deja eram intr-un soi de moarte clinica a intrat altul despre care nu stiu nimic pentru ca, dupa cum spuneam, eram in moarte clinica. Deci am supravietuit, oarecum, unei sesiuni imbecilizante de 3 ore de muzica MINIMAL. Am trecut prin mai multe stagii, prima a fost negarea (nu, nu se intampla asa ceva), dupa aia a fost uimirea (o, doamne, chiar se intampla asa ceva), a urmat depresia (eu nu mai suport sa se intample asa ceva), a urmat negocierea (va rog, va dau orice, nu vreau sa se mai intample asa ceva, opriti-va) si la sfarsit acceptarea (am pus-o). Adevaru e ca dupa atata timp de ascultat muzica aia si eu m-as fi apucat de droguri doar sa nu mai percep cu toate simturile ce se auzea. Probabil asa functioneaza la retardatii astia, se duc in cluburi si tre sa ia droguri ca sa poata sa reziste la muzica. E un sistem deosebit de muist, sa te puna sa asculti atata timp chestia aia pana te spala pe creier, devii tabula rasa, dupa aia orice muzica ar fi urmat ar fi sunat infinit mai bine decat zgomotul de dinainte, da' populatia se simtea bine, stateam pe scaun si ma uitam la ei, ceea ce parea a fi o armata de paraplegici dansand. Play minigolf, not minimal, ba muistilor.
Dupa experienta asta traumatizanta au aparut si chemical brothers care chiar au fost absolut excelenti si au reusit sa stearga amintirile sesiunii de brain washing, cu un spectacol de lumini net superior fatboy slim-ului si muse la un loc. Da' chiar nu mi se pare corect deloc sa trebuiasca sa treci prin toate incercarile alea ca sa-i asculti pe ei, c-ai dat deja banii pe bilet, da-o-n pizda ma-sii de treaba.