10:14

asta este punctul din insomnie in care ma dau peste cap. este sfarsitul programului in loop, moment in care pur si simplu o zi o sa fiu zombie, zi din care pesemne ca n-o sa-mi mai amintesc nimic. Si azi trebuie sa vad Avatar la IMAX. Peste vreo 2 ore si un pic de fapt. Ultima oara cand s-a resetat programul a fost in urma cu vreo 3 saptamani cand am facut mixaj audio timp de 13 ore la lungmetraju' pizdii. Dupa care am murit. Iata-ma din nou aici, totusi, intr-o editie bifativa a postatului pe blog, pentru ca acum pur si simplu astept sa treaca niste timp.

Weekend cu mama - Daca n-ar fi fost atat de dispersat si atat de prost scris ar fi putut fi ok. Incepe cu niste mostre de "cum cred eu ca vorbesc tinerii azi" si se termina cu niste mind-fuck scenaristic din pula. Variatiuni pe tema deus ex machina dar in sensul negativ, in sensul in care dumnezeu e in masina si ii omoara pe toti, la sfarsit, din pula, prin Andi Vasluianu. Care Andi Vasluianu apare doar cat sa faca asta. Dar macar face asta bine. E foarte random si foarte nicaieri filmul asta, actorii nu joaca neaparat infect, dar chiar e pe nicaieri weekend cu mama. Ceea ce am inteles ca ar trebui sa fie bine?


Nu imi amintesc for the life of me ce dracu am mai vazut.

Vengeance - Este noul Johnny To. Johnny To e destul de dubios. Am vazut ca in mijlocul peripluurilor lui prin lumea gangsteristico-triadista a facut niste comedii romantice. Ideea e ca in general in filmele lui aspira la niste coduri morale inalte, de samurai, iar aici acest concept e usor confuz. Iar el facandu-si filmele atat de poetice si noodle western-ish si asa mai departe, acel concept clar al moralei inalte era cam singurul lucru care purta filmul pe culmile sperate de To. Aici fiind usor ambigue motivele din spatele deciziilor personajelor, te cam scoate din poezie si incepi sa-ti pui intrebari. Si nu e bine sa-ti pui intrebari. In alta ordine de idei, Vengeance are 400 de replici. Este un lungmetraj cu 400 de replici. Adica nu se vorbeste mai deloc. Iar asta mi s-a parut impresionant, pana cand am vazut filmul de mai jos

Ong Bak 2 - Are 300 de replici. Motivul pentru care Tony Jaaaa e un dumnezeu e ca e amuzant. In particular, foarte amuzant a fost in Ong Bak 1, unde dupa ce a terminat la un moment dat de batut toti indivizii de nu stiu unde, in zona erau si niste schele, pe schele muncitori, drept care Tony Jaa a purces in stilu-i caracteristic sa le rupa muia si alora, fara nici un motiv specificat. Erau in cadru.

Acum, Ong Bak 2 este un complet mind fuck spatialo-temporal raportat la Ong Bak 1. Ong Bak 1 se intampla in contemporaneitate. Ong Bak 2 trebuia sa fie prequel. Da' aparent s-au luat atat de in serios cu ideea de prequel incat s-au dus intr-o Thailanda din antichitate, unde abia se inventasera caii. Dar eroul nostru e acelasi si rupe mui. Ce devine si mai mind fuck este relatia lui de indragosteala cu un elefant pe care ulterior il foloseste pe post de obstacol in lupta cu ninja-ii (?). Ce e dubios la asta e ca Tom Yum Goong, filmul dintre Ong Bak 1 si 2 porneste de la Tony Jaa suparat ca cineva i-a furat elefantul. Asadar, putem trage concluzia ca Tony Jaa si-a creat un univers filmic al lui, usor confuz spatialo-temporal, dar oricum, al lui, in care personajele recurente sunt un elefant si Tony Jaa. Am inteles ca Ong Bak 3 o sa fie un soi de Star Wars 3 si o sa lege toate filmele astea intre ele. Iar Tony Jaa va face in sfarsit dragoste cu elefantul.

In afara de presupusele relatii carnale dintre Tony Jaa si elefant, filmul este mai slabut decat celelalte. Desi filmat considerabil mai spectaculos, raportul dintre momente contemplativo-razbunatoare si momentele de razbunare bataioase in sine este nesatisfacator. Se gandeste mult prea mult aici pana sa ii bata pe toti. De asemenea, la un moment dat danseaza, ceea ce e perturbant, dar el este, totusi, si un dansator coregraf ceva si cum el e regizorul filmului probabil ca s-a autoindulgiat.

Ok. Ma duc sa deszapezesc masina.