Wednesday, December 30, 2009

the calendar is going to hang itself (soon)

The Auteur - "A sweet comedy about the world's greatest living porn director." Pentru ca a aparut pe ES. Am zis sa-i dau o sansa, cine stie ce geniu comic ramas nedescoperit o fi in spatele filmului astuia. Si am vazut 25 de minute din el, restul pe fast forward. Nici un geniu comic... Umorul e strict la nivelul "Dike Club", "Full Metal Jackoff" etc. Nimic mai mult. De asemenea, e filmat ca o telenovela pe video dintr-un motiv sau altul. Macar n-am pierdut decat ~30 de minute uitandu-ma la el.

Thirst - Eu nu m-am mai uitat la nici un Park Chan-Wook de la Oldboyu vazut la TIFF pentru ca m-au enervat indeajuns de mult ultimele 50 de minute din el cat sa-mi astampar curiozitatea. Dar am zis sa vad Thirst. Povestea unui preot care se ofera voluntar intr-un spital si se imbolnaveste si cand moare ii e transplantat niste sange de vampir din greseala si se face vampir (pesemne ca din cauza unui vampir iresponsabil care s-a gasit sa doneze sange - o alta notiune revolutionara din partea koreanului). Dupa vreo ora in care se tine foarte bine transformarea din preot in vampir, cu tot cu imagistica geniala inerenta, recte la un moment dat il vedem pe preotul vampir sarind de pe geam zuufffff, in adancul noptii. E, dupa ora asta, vine momentul in care totul se transforma in Therese Raquin. Si de fapt singura problema a filmului e trecerea asta, de la mintea lui Park Chan Wook 100% la Emile Zola 100%. E o trecere deloc gratioasa si indeajuns de brusca cat sa poata sa-i futa filmul, mai cu seama ca se intampla in fix 2 minute, intr-o scena. Acolo se cam rupe filmul, da' pana la urma Park Chan-Wook reuseste sa tina tragedia frantuzeasca destul de bine. Pesemne ca marele plus al filmului e umorul lui si faptul ca e korean. Koreeni astia chiar sunt absolut fascinant de dementi. Asadar in ultima ora Thirst trece prin toate marile drame umane, pana la finalul parca neplacut de asemanator cu ala din 30 Days of Night. Ba chiar il prefer pe ala din 30 Days of Night. In orice caz, un film-experienta.

Wolf Creek - Am citit ca John Jarrat, actoru' care-l joaca pe criminal (oh, caca, spoiler e cu criminali) este foarte method actor si ramanea in personaj intre duble. Asta trebuie sa fi fost distractiv. De asemenea a stat nu stiu cate saptamani izolat in desert ca sa se pregateasca pentru rolul asta. Ceea ce se simte in film, pentru ca the bad guy este in principiu cam singurul lucru cat de cat interesant acolo, restul fiind scufundat intr-o mediocritate cliseistica. E pe modelul Texas Chainsaw Massacre, da' problema e ca regizorul n-are nici povestea nici coaiele lui Tobe Hooper. Si m-am plictisit cumplit sa vad horror-urile astea deloc inteligente care au pretentia sa fie vizionabile doar prin bau bau. 20 de milioane de horror-uri Texas Chainsaw Massacriste mai tarziu, as vrea si eu sa vad ca exista niste oameni care chiar se gandesc un pic la scenariu inainte sa se apuce sa faca filmul cu numarul 2 de milioane 1. Dar aici chiar nu e cazu. Si de fapt singurul merit al filmului e, cum zicea paranoiku, faptul ca pizda care s-a intors de-a-mpulea in baza criminalului si-a luat ditai muia, respectiv in piept, cu un cutit de ursi. Dar cat s-a chinuit sa-si construiasca protagonistii, Wolf Creeku m-a pierdut complet cum a inceput actiunea, cand o pizda il impusca pe ala rau, il zgarie un pic, cat sa cada lesinat, da' dupa aia il lasa in pace. 20 de milioane 2

No comments:

 

Free Blog Counter