masturbator and commander pt. 2

Partea foarte nasoala e ca femeia asta superba, pe numele ei Rebecca Romijn, n-a jucat decat intr-o mana de filme. Si alea relativ dubioase. Si partea si mai nasoala e ca deja are 36 de ani. Ceea ce ar trebui sa intristeze profund comunitatea cinefila. Si desi i-a dat niste forme lascive lui Mystique as prefera ca pe viitor sa n-o mai vad intr-un costum albastru. Cam cum e in Femme Fatale ar fi perfect. Cum e ea, nu cum e filmul. In primu rand nu inteleg de ce in filmul asta se vorbeste in spaniola cu accent frantuzesc, in engleza cu accent frantuzesc, in franceza cu accent englezesc si in franceza cu accent spaniol. Bine si De Palma isi tot bate joc de spectatorii americani, ceea ce e admirabil da' a uitat de film pe drum. Face un hocus pocus la un moment dat si scoate un twist mind bottling (e din blades of glory, of) de sub maneca. Unul complet redundant. Adica filmul asta nu face decat sa serveasca admirabil comunitatea cinefila cu un striptease al tipei din pzoa. Ceea ce e foarte frumos, da' nu poti face un film din asta - unii m-ar contrazice.

JFK - Am fost destul de curajos sa vad director's cut-ul care are 3 ore juma. Si surprinzator, m-a prins la fel de mult cat m-a prins acum 7 ani cand l-am vazut prima oara si n-am inteles nimic din el. Si-n filmul asta si extra-ul #58 de la colt care se leaga la sireturi e un actor cunoscut. La un anumit nivel e emotionant filmul privit din perspectiva - oliver stone tipand una din cele mai mari frustrari ale poporului american - cine l-a omorat pe jfk. Pe de alta parte, filmul este atat de documentat (a avut, nu stiu, ceva gen 30 de oameni care au investigat) ca ar fi trebuit sa fie un documentar. Asa presupun ca se incadreaza la categoria foarte ambigua numita docudrama. Dar filmul asta e facut cu un scop foarte bine determinat de la inceput si de obicei am o problema cu genu asta de film-making da' cazul de fata reuseste sa fie o exceptie pentru ca desi reuseste sa-ti transmita ce are de zis de america si restu magariilor, merge si ca thriller pur si simplu daca, sa zicem, te-ai trezit ieri si nu stii cine e jfk. Da' ma rog, omu' s-a dus cu filmul cum a fost terminat la congres sa-l arate - in consecinta s-a mai facut o comisie ca sa reinvestigheze toate rahaturile astea - da' probabil de ochii lumii.

N-o sa zic o chestie din-asta super banala gen "filmu asta e mai contemporan ca niciodata", dar vazand asta facut acum 16 ani, iti dai seama ca impresia generala e ca daca adevaru iese si se demonstreaza pas cu pas cine cum l-a omorat pe kennedy, cineva va face ceva. Adica inca se mai credea chestia asta. Ei bine, vazand filmul asta acum, dupa 16 ani, iti dai seama cat de naiva era gandirea asta, pentru ca partea foarte infricosatoare e ca daca in 63 astia s-au chinuit cat de cat sa mascheze chestia asta, acum ii doare fix in pula. L-au omorat pe David Kelly in 2003 fara cea mai mica problema si toata lumea stie ca razboiul e in irak pentru petrol. Adica a devenit foarte redundant sa spui ceva de genu "razboiul din irak e pentru petrol". Ceea ce inseamna ca e complet dincolo de orice am putea face noi. Ce ne-ar trebui acum e un meteorit sa distruga dinozaurii astia de acum, ca altceva nu cred ca ar putea sa mai schimbe ceva. Adica, there is no victory, not here, not anymore. Si e exact cum zice Thom Yorke:

We think the same things at the same time
We just cant do anything about it

Glengarry Glen Ross - Filmul scris de David Mamet cu un cast incredibil: Jack Lemmon, Kevin Spacey, Alan Arkin, Ed Harris si Al Pacino. E despre o mana de comis-voiajori care lucreaza la o firma, unde sef e Kevin Spacey. Incepe foarte in forta cu un monolog de vreo 5 minute al lui Alec Baldwin despre cat de inutili sunt cei patru, ceea ce e usor socant. Dupa aia o ia mai incet si deranjeaza un pic contrastul, mai cu seama ca scenele dintre Alan Arkin si Ed Harris constau din, practic, un dialog repetat la infinit. Si asta m-a cam obosit. In afara de asta, daca la Edmond era un regal sa-l ai pe William H. Macy rostind replicile lui Mamet, aici e cam x5. Omul e un expert in a construi si a distruge un personaj intr-o singura scena, trecand prin toate starile cunoscute omului si jongleaza cu ele mai bine decat oricine.