porumbei, orbi si cozi

Azi a trebuit sa stau la coada ca sa merg. Credeam ca pana acum stiu majoritatea cozilor care se pot forma si in ce circumstante, dar pana acum nu cred ca am stat, chiar, la coada ca sa merg inainte. Si mergand in coada am trecut pe langa un tip din brasov/hunedoara/targu mures pe care l-am cunoscut odata si care n-avea ce sa caute in bucuresti si ma gandesc ca daca sansele sa te intalnesti cu oameni cunoscuti pe strazile bucurestiului sunt mici, care sunt sansele sa te intalnesti cu oameni cunoscuti din alte orase pe strazile bucurestiului. Pesemne ca foarte mici.

Azi am facut misto de un copil orb si ma simt foarte vinovat. Nu stiam ca e orb, credeam ca-i prost. Bine, el nu m-a auzit, desi nu stii niciodata cu oamenii astia orbi cand te aud si cand nu. Ma gandesc ca exista, in domeniul parului, taramuri stilistice neatinse de nimeni pana acum pentru ca daca orbii, sau oamenii care nu vad, sau oamenii fara capacitati vizuale, sau care dracu o fi termenul politically correct pentru ei zilele astea, nu au nevoie de ochi, atunci pot sa aiba par peste ochi, cum are rasa aia de caini draguta. Si nu am vazut niciodata un orb cu par peste ochi, ca lumea. Sa arate ca fetele din horrourile asiatice. Ma intreb cand o sa incerce cineva si chestia asta.

Si ma rog, apropo de imbecilii care au tot fost la stiri si prin ziare care bateau pisica aia, marturisesc ca si eu cand eram mic am tras cu un cornet cu bold intr-un porumbel (sau mai multi) si a(u) murit. Acum ma simt destul de vinovat, dar eram foarte prost pe vremea aia. Si foarte mic. Si specialistii spun ca chestia cu violenta fata de pisici la copii e o chestie de sexualitate. Parerea mea e ca sunt niste retardati (copiii).