the green world

Un Stephen King unde horror-ul este dat in schimbul emotionalului si e foarte interesant sa vezi ce poate sa faca King in directia asta si dupa ce vezi filmul (sau citesti cartea, nu stiu) e coplesitor.

Tom Hanks cu David Morse si altii sunt gardienii unui corp de celule unde sunt adusi oamenii condamnati la scaunul electric, unde se parcurge the green mile (ultimul drum al condamnatului se numeste the last mile - podeaua era verde - recte, the green mile). Si acolo ajunge John Coffey, care aparent omorase doua fete. Pesemne ca e foarte buna cartea, pentru ca filmul e construit perfect pentru ce vrea sa-ti livreze, are trei ore si in prima ora, Coffey, personajul principal, sa zicem, apare foarte putin. Se dozeaza actiunea foarte bine, ti se da cu lingurita, te introduce in lumea in care traiesc ei pentru a reusi sa-ti transmita ideea de Iisusul King Kong fara sa para penibil. Practic, la cat de meticulos iti construieste pana la momentele culminante, ai putea sa inghiti orice si sa ti se para ok. Niste trademark-uri King sunt aici, dar mult mai discrete, focul e si el aici si a facut o axa pe culoarul cu celule, de la Coffey - inger, prin Michael Jeter, omul simplu si in final raul - Sam Rockwell.

Se contureaza niste personaje care tin filmul in carca majoritatea timpului, de la familistul Tom Hanks la pustiul care inca invata - Barry Pepper si Darabont (regizorul) studiaza si exploateaza foarte bine reflectiile a tot ce se intampla in blocul ala de celule pe fetele respectivilor. Si asa reuseste sa-si tina filmul de 188 de minute fara calatorii cu inele sau maimute uriase. E, de departe, cel mai emotionant King pentru ca, da, it wasn't the airplanes...