Friday, August 31, 2007

happy endings


Happy Endings se numesc masajele cu un final satisfacator, eliberator. Si sunt prestate de mexicani mustaciosi, slinosi si libidinosi.

"The baby is cute and shit, you know, like puppies". Filmul e facut pe modelul Short Cuts, Magnolia etc. o gramada de personaje care par ca n-au nimic in comun dar care pana la sfarsit se intersecteaza in lumea asta mica in care traim. E o incursiune in interactiunile umane de tot felul cu niste actori foarte misto si cu cea mai urata acrita din lume - Laura Dern. Cred ca gura mai mare are doar PJ Harvey, desi n-as paria. Dar as da bani ca sa vad un concurs intre ele doua sa vad care deschide gura mai mult. Presupun ca e si asta o calitate intr-un fel dubios. Unul dintre personajele principale e Lisa Kudrow, care mie mi se pare ca joaca in fiecare film rolul de Phoebe din Friends, la fel de spasmatica, doar ca tot timpul temperata, la jumatate de masura, dar e bine pentru ca aici i se potriveste jocul asta, pt ca e o tipa foarte foarte mediocra - minus faptul ca s-a culcat cu frate-su vitreg si-a facut un copil cu el.

Oricum, pe un fond muzical aproape constant, filmul isi arata personajele in unele din cele mai intime situatii (din punct de vedere emotional) si sunt distruse doar ca sa fie reconstruite din nou. Inspira prin chestia asta la fel cum inspira Little Miss Sunshine acum un an sau cand a aparut. In ciuda faptului ca sunt o gramada de oameni disfunctionali, este un happy end in masura in care viata poate oferi asa ceva. Dupa toate nenorocirile din film te simti mai bine in legatura cu tine, e uplifting in felul asta. Si mai ales, propune teoria ca oamenii nu cauta elementul social in cele mai fericite momente, ci, dimpotriva, in cele mai nasoale, ceea ce e perfect viabil. In rest, soundtrack-ul e in mare Calexico, ceea ce e intotdeauna bine, si peste ei niste dialoguri intotdeauna bune, amuzante sau intepatoare dupa situatie. Si-n plus, se risca cu niste adnotari care impart ecranul in doua si-ti spun diverse chestii despre personaje si ii iese in mod surprinzator. Nu e in nici un moment deranjant. Voi da o mostra:
"
When you're a gay man it's hard to feel bad about yourself when a urologist says "Yeah. I pick you".

Si din nou am mult mai putine cuvinte de spus despre un film care mi-a placut foarte mult, decat unul pe care l-am urat, ceea ce e perturbant, normal la un anumit nivel, dar nu bine.

No comments:

 

Free Blog Counter